Let's Pretend [Harry Styles/Marcel] - Romana

Capitolul 30.

Ascultaţi melodia cât timp citiţi, veţi întelege de ce.

****

Harry’s POV

Dacă ar trebui să descriu printr-un cuvânt ceea ce simt în corpul meu acum, exact în acest moment, ar fi durere. Nimic mai mult, nimic mai puţin nu ar descrie ceea ce simt mai bine. Nu eram un băiat care putea fi rănit uşor, mi-am construit acest zid în jurul meu ce făcea totul- toţi în jurul meu să nu mă intereseze... Dar a venit ea. Este adevărat că la inceput am vrut-o doar pentru o noapte, dar cu cât învăţam mai multe despre ea, cu atât mă respingea mai tare, şi asta m-a făcut să mă pierd cu totul.

Asta s-a întâmplat după seara când mi-a spus totul despre ea- şi a ascutat lucruri despre mine, am realizat că am sentimente pentru ea. Şi ele doar au crescut după asta, şi iată-mă acum aici, complet înebunit după o fată care nu mă iubeşte.

„Nu te iubesc!”

Cuvintele ei mi-au rămas tipărite în cap, făcându-mă să stau aici, cu o sticlă de rom într-o mână şi una de vodka în cealaltă. Am auzit de la prieteni, că dacă le amestecam, mă făceau să uit totul... Şi asta îmi trebuia. Trebuia să uit de tot; trebuia să uit de Kade.

Ştiu că te voi uita, iubito... pentru o seară... după ce sângele mi se va transforma în alcool.

Sticla de rom mi-a alunecat dintre degete şi s-a zdrobit de podeaua de lemn, făcându-i pe toţi să se întoarcă spre mine şi să sară, înainte să se holbeze la mine. Care-i problema lor? Este o pertecere... Lucrurile se sparg.

M-am ridicat şi m-am îndreptat spre mulţimea care încă se uita la mine.

-Este casa mea. Doar lăsaţi-o acolo, am mârâit, trecând de mulţime. Am continuat să beau, şi să beau, şi să beau, dar doar durea mai tare. Am oftat, mi-am închisochii şi m-am sprijitit de peretele de lângă scări. Poate ar trebui doar să plec de lângă ea?

Mi-am deschis ochii când cineva a venit lângă mine şi o respiraţie rece am simţit-o pe gâtul meu.

-Arăţi un pic cam singur aici, mi-a şoptit Marie în ureche. Era ciudat cum primeam ceea ce nu îmi doream. Poate acesta este răspunsul problemei mele, poate doar am nevoie de alte fete să uit de Kade.

Fără să mă gândesc, m-am dat mai aproape de Marie şi mi-am lipit buzele de ale ei, gustul de rom şi cel am rujului ei de cireşe s-au amestecat. Unde sunt scânteile? Unde sunt sentimentele? Unde dracu’ este flacăra pe care o simt în stomac, de fiecare dată când o sărut pe Kade?

Asta e pentru că ea nu e Kade, fraiere!

Mâna ei s-a pierdut în mâna mea  şi eu mi-am presat corpul de al ei, încercând să simt ceva, dar nimic. Asta s-a întâmplat până când cineva a tuşit uşo, ne-am despărţit şi ne-am uitat în zona de unde venea.

-Ai văzut-o pe Kade? Liam, Lerroy, sau care neiba e numele lui acum, m-a întrebat. Marie şi-a scuturat capul, dar cineva i-a luat-o înainte.

-Sunt aici, vocea ei suna atât de rănită, atât de fragilă. Dar asta probabil nu este din vina mea.

„Nu te iubesc!”

Poate pe el îl vrea, fostul ei prieten gay sau pe tâmpitul de Zayn.

Liam a făcut un pas spre scări şi a spus:

-Kade? Eşti bine? vocea lui era plină de grijă, ceea ce m-a pus un pic pe gânduri. Cred că el chiar o place.

-Nu, a răspuns ea, înainte să coboare scările. Ochii mei s-au micşorat, privind-o, şi i-am observat expresia. Ea a plâns- ea plângea. Poate eu am fost cel prost care a crezut-o, când a spus că nu mă iubeşte.