Capitolul 8

4K 210 17
                                    

  Tot liceul vuieste. Peste tot sunt tot felul de postere si fluturasi cu "marele meci". Defapt, nici macar nu-i asa important. Echipa liceului nostru joaca impotriva altei echipe de la alta scoala din oras. Majoritatea vor ramane la meci dupa ore iar unii sunt asa nerabdatori incat vorbesc numai despre asta. Cred c-am auzit de cel putin douazeci de ori "meciul de azi" la ora de matematica. 

  - Puteti sa fiti mai putin zgomotosi? Incerc sa inteleg, ma rastesc la cei din spatele meu. 

  - Oh, taci, Molly! Doar pentru ca parintii tai nu te lasa la meci nu vrei s-auzi de el, se ratoieste tipa.

  - La naiba cu voi, am soptit doar pentru mine.

  Louis's POV

   Il privesc pe Harry cum alearga in jurul terenului impreuna cu ceilalati baieti din echipa de fotbal. I-am cunoscut azi pe toti, par de treaba, insa, in echip este si baiatul acela, Zayn pe care nu-l suport inca de la inceput. Cretul m-a rugat sa asist la meci, sa fiu in public pentru el. Parintii lui nu vor veni asa ca nu va avea pe nimeni care sa-l sustina. 

  Stiu ca meciul incepe abea peste o ora insa am o durere de cap groaznica asa ca am preferat sa stau afara decat in clasa confruntanadu-ma cu harta lumii. La vechea mea scoala nu se faceau meciuri sau competitii, erau decat olimpiadele acelea pentru tocilari. 

  Speram sa fiu singur ora asta dar grupul populariilor si-a facut aparitia, au venit sa le vada pe majorete. Ele repeta pe marginea terenului. Nu prea ma impresioneaza tipele acelea. Si in plus, probabil fiecare are un iubit super popular si sunt prea ocupate sa faca cumparaturi pentru a ma saluta macar. 

  ***

  Meciul va incepe in curand. Pe banci sunt mai multi oamnei: parinti, elevi, oameni necunoscuti... insa eu n-o vad pe fata blonda, cu ochi albastrii si veseli si buzele rozalii. Mi-am parasit locul si am mers spre parcarea scolii. Poate ca avenit cineva s-o duca acasa. Daca e asa, atunci cine? M-am linistit cand i-am vazut parul ciufulit printre masinile parcate. 

  - Molly! 

  Ea s-a intors si m-a asteptat pana am ajuns sa merg pas la pas cu ea. 

  - Nu ramai la meci?

  - Nu, parintii mei mi-au zis sa fiu acasa devreme. 

  - Dar se termina peste o ora. Nu-i mult, ii zambesc.

  - Imi pare rau, Louis. 

  - Oh haide, ma voi plictisi la meciul ala daca nu vei fii acolo, ma pun ca un zid in fata ei.

  - Pai si atunci de ce mergi? ramane pe loc intrebandu-ma.

  - Pentru Harry, parintii lui n-au putut ajunge asa ca m-a rugat sa fiu eu acolo. Deci...?

  - Of, bine, isi da ea ochii peste cap.

  Am imbratisat-o scurt sarutandu-i crestetul. Parul ei miroase atat de bine. Imi aminteste de o salata de fructe cu vanilie si grisca, ceva exotic. Trupui ei emana o aroma speciala, o face sa fie remarcata. Si cel mai dragut lucru la ea este ca este frumoasa fara macar sa-ncerce. 

  Am mers spre tribuna. Locul meu era din fericire inca liber. 

  - Pai, unde-s locurile? intreaba ea confuza.

  - Aici.

  - E doar un scaun, Louis. 

  - Exact. E deajuns, spun asezandu-ma. Vin-o aici, ii fac semn sa se aseze in poala mea.

  - Voi sta in picioare, sunt bine. 

  Am tras-o usor de mana punand-o in poala mea in asa fel picioarele ei statea pe partea mea stanga. Obrajii au prins o nuanta usor rosiatica. Este draguta cand se fastaceste de fiecare data cand e in preajma mea. 

  Tot meciul a stat in poala mea si am comentat despre fiecare jucator. Molly este atat de amuzanta, facea haz de orice chestie, are simtul umorului extrem de dezvoltat iar asta o face si mai fermecatoare. Din fericire, meciul s-a terminat si am putut pleca. Chiar cand m-am ridicat de pe scaun, Harry a venit spre noi. Tricoul lui era lipit de pieptul sau iar parul sau era ud.

  - Nu vii sa sarbatorim, Louis?

  - Nu, o duc pe Molly acasa si poate vin dupa.

  - Pot merge si singura, du-te daca vrei, a suierat blondina.

  - Nu, eu te duc. Ne vedem mai tarziu, Harry.

  Am plecat de-a acolo iar Molly se tinea incet de bratul meu in aglomeratie. Nu-mi vine sa cred ca-au venit atatia oameni pentru prostia asta de meci. Cu siguranta n-au ce face acasa. I-am deschis portiera iar trupusorul blondei a urcat pe scaunul din piele neagra. M-am asezat si eu la volan.

  Molly's POV

  Mainile lui Louis manuiau volanul cu atata usurinta. Muschii lui se incordeaza usor la fiecare miscare iar cateodata ia niste curbe atat de ciudate incat am impresia ca imi voi gasi sfarsitul in masina asta. La scurt timp, dupa un drum destul de tacut, am ajuns in fata casei mele. Ah, masina tatalui meu este deja aici. Fir-ar.

  - Multumesc, Louis, zambesc apoi ies din masina.

  Am mers in casa dupa ce-am deschis-o cu cheia. Am trecut rapid prin hol dar inainte sa urc scarile, vocea tatei a rasunat chemandu-ma. Am inghitit in sec apoi am mers in bucatarie. El statea pe scaun band niste suc. 

  - Da, tata. M-ai chemat?

  - Cine era baiatul din masina?

  - Este un coleg, tata. 

  - Interesant, nu-mi amintesc ca tu sa ai colegi ce conduc masini asa luxoase, ridica el tonul. De ce ai intarziat, Molly?

  - A-am ramas la meci. E doar un coleg, vorbesc serios. E un coleg care m-a adus cu masina pentru ca locuieste prin zona, spun usor balbaindu-ma.

  - Nu vreau sa te mai vad cu acest coleg, ai inteles? Cati ani are? Nu poti conduce o masina la varsta de saisprezece ani, s-a ridicat el de pe scaun.

  - Dar, tata, e un coleg! Este de treaba!

  - Nu-mi pasa, nu vreau sa te vad cu el! a strigat la mine.

  Mi-am muscat incet buza de jos si am plecat din camera, injurandu-l in soapta. Mereu face asa. Mereu. Cateodata nu-mi da voie sa ma vad cu prietenele mele. Am mers la mine in camera inchizand usa nervoasa. Mi-am lasat geanta pe pat apoi m-am asezat la birou incepand sa fac temele. Amterminat repede. Am facut si un dus iar apoi am decis sa stau in pat. 

  Mi-am asezat capul pe perna pufoasa apoi am deschis televizorul doar pentru a face zgomot. Telefonul meu a vibrat pe noptiera. Un mesaj de la Louis. "Hei. Ce faci?". I-am raspuns rapid: "Bine, cred. Tu?" "Cum adica, cred? Esti okey? Ce s-a intamplat?". E dragut cand isi face griji. "Nu e nimic important, doar o cearta stupida cu tata." "Despre?" Mi-am muscat usor obrajii si am oftat usor: "Nimic, lasa. Nu conteaza." "Of, bine. Oricum, stai linistita, totul va fi bine". Am zambit pentru mine apoi am imbratisat usor telefonul. 

_______________________________

 Dragut, da, nu? Mdea... putin banal dar eh. Sper ca v-a placut. Lasati-mi parerile voastre in legatura cu acest capitolas. Ah,s i multumesc tuturor care voteaza, comenteaza si, ei bine, citesc.

P.S: Imi pare rau ca este scurt, urmatorul va fi mai lung, promit. :)

Age ♛ l.tUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum