Capitolul 5

4.6K 206 28
                                    

  Imperfectiunea insasi este o perfectiune iar perfectiunea este o imperfectiune.

  Ea ma face sa ma simt mai bine, mai liber si mai in viata ca niciodata! E motivul pentru care ma trezesc. Nu stiu de ce ma gandesc la asta. O stiu decat de doua saptamani afurisite. Louis, amice, ai innebunit de tot! Cum sa te indragostesti de o fata de cincisprezece ani, si subliniez asta, in doar doua saptamani? Nu e este posibil. Dar nu este iubire, doar atractie fizica probabil, sa recunosc, arata destul de bine chiar daca formele ei sunt aproape inexistente. 

  Am nevoie de ceva ca sa ma tina departe de ea, sa-mi iau gandul de la ea. Un prieten? Nu... O activitate, ca un hobby! Pai... ma pricep la fotbal. As putea sa intru in echipa liceului. Am luat telefonul apelandu-l pe Harry rapid. Dupa cateva secunde a raspuns, vocea lui suna mai ragusita ca de obicei.

  - Este sapte dimineata, omule. Care-i problema? 

  - Vreau sa intru in echipa de fotbal, spun hotarat.

  - Nu poti, rade el sec.

  - De ce nu? 

  - Nu sunt locuri si in plus de ce vrei sa intri in echipa? E destul de greu.

  - Am motivele mele, evit subiectul, nu vrea ca Harry sa stie ca-mi place de Molly. Ne vedem intr-o jumatate de ora in fata liceului.

  - La dracu' , injura oftand.

  Am zambit multumit apoi m-am incaltat plecand. Vremea parea sa nu tina cu mine astazi, vantul batea rece facandu0mi parul sa se ciufuleasca. Pe strada nu era decat cativa oameni ce mergeau grabiti spre serviciu probabil. Ma sperie faptul ca voi ajunge sa fiu unul din acesti oameni tristi si grabiti. Ma simt cateodata asa de batran... Simt cum ma apropii de fiecare data mai mult de moarte, lucrul care ma sperie cel mai mult. 

  Ajuns in fata liceului ce era destul de pustiu, mi-am scos o tigaradin pachet aprinzand-o ducand-o intre buze. Fumul gros si cetos imi intra in nari facand ca aerul curat sa dispara. Fumatul este ca o distragere din lumea asta, pentru cateva secunde uit de toate. Dar frica mea de-amuri nu se impaca prea bine cu fumatul. Totusi, intr-un sfarsit toti vom muri.

  - Da-l! aud un glas feminin dintr-o data.

  M-am uitat spre parcul liceului insa nu am vazut pe niemeni. Am auzit un suras din stanga mea dar undeva la departare. Mi-am intors privirea. In parcarea scolii am vazut o bruneta destul de inalta ce alerga dupa cineva. M-am incruntat pentru ca nu vedeam pana acolo asa am decis sa merg spre locul n\de unde se aud sunete. Intr-un sfarsit am vazut dupa cine fugea bruneta. Silueta micuta si parul blond ciufulit prins intr-o coada neglijenta indicau spre o singurapersoana, Molly. Corpul ei se misca rapid avand in mana un telefon asemanator cu al meu. 

  - Esti asa inceata, Emily! a strigat blondina oprindu-se din alergat.

  Ea i-a inmanat li Emily, bruneta, telefonul.Aceasta i-a dat o palma peste umar in joaca injurand. Molly a dat din umeri apoi a mers incet prin parcare. Nu m-a vazut. Mersul ei a devenit mai rapid. La dracu'! Vine spre mine. Imi place prezenta ei, o afor insa... cand e ea prin jur imi pierd capul! Este atat de aproape de mine. M-am ascuns dupa o masina. Chiar cand a trecut pe langa ea s-a impiedicat. Am sarit din "ascunzatoare" si am prins-o inainte sa faca contact cu pamantul. A scos un mic icnet avand ochii inchisi. I-a deschis, oceanele ei pure navaleau in sufletul meu lasandu-ma fara grai. 

  - Louis, a zis ea incet.

  - Trebuie sa fii mai atenta, spun incet privind-o in ochi.

  Genunchii mei atingeau pamantul iar ea era asezata pe avand deasemenea un picior indoit. Ochii nostri erau conectati. Chiar daca nu spuneam nimic, insa, din priviri aveam un discurs. Buzele mele erau asa de aproape. Respiratiile noastre se ciocneau iar privitul unul la altul nu se intrerupea deloc.

  - Salvatorule, ii poti da drumul, spune incet bruneta.

  Mi-am scuturat incet capul apoi am ajutat-o pe Molly sa se ridice. Privirea ei era atintita in jos insa tot ii puteam vedem obrajii rosiatici. Ea a murmurat "multumesc" apoi a plecat alaturi de prietena sa spre parc. M-am asezat pe capota masinii necunoscute uitandu-ma la mainile mele ce tremurau ca naiba. Ce-mi face fata aia?

  La scurt timp a venit si Harry avand cu el o minge de fotbal insa eu m-am razgandit, nicio fort din univers nu ma poate tine departe de Molly, fie ca ea o stie sau nu. Harry m-a privit furios si a inceput sa-mi faca morala ca l-am chemat aici pentru nimic si alte chestii. Doar am dat din cap si mi-am cerut scuze in repetate randuri. Sincer, si eu as fi reactionat asa.

***

  Astept pe holurile liceului pentru a se suna. In curand intru la detentie alaturi de Molly si alti pusti care Dumnezeu stie ce-au facut. Sunt singur, Harry a plecat acasa iar orele mele s-au terminat, profesorii inca n-au iesit de la ore. Dupa inca cateva minute de liniste in care m-am rezemat de usa am auzit niste pasi pe hol. Mi-am ridicat privirea. Tenesii alabastrii si colantii negrii o dau de gol. 

 - N-a venit nimeni? intreaba ea privindu-ma inca rusinoasa.

  - Nu, murmur.

  S-a asezat langa mine scotandu-si telefonul trimitand un mesaj rapid. Parul ei era inca prins in coada si arata perfect, ii scotea in evidenta trasatuile fetei, mai ales ochii albastrii si buzele usor rozalii spre crem. 

  - Uite, spun eu intr-un sfarsit, ceea ce s-a intamplat azi a fost o intamplare...

  Ea n-a spus nimic. A dat din cap si m-a privit schitand in coltul gurii un miz zambet, aproape invizibil insa eu il puteam vedea. Am expirat zgomotos si m-am rezemat din nou de usa clasei inchise.

  - Multumesc, Louis, a murmurat.

  Ador felul cum ea imi pronunta numele, atat de britanic chiar daca accentul ei nu este asa. Dar vocea ei cristalina suna perfect de fiecare data cand imi pronunta numele, de fiecare data...

  - Pentru ce?

  - Pentru ca m-ai prins, stii tu... in parcare.

  Amaprobat din cap si am privit-o scurt, aceasi intensitate o vedeam si in privirea ei insa nu cred ca simte nimic pentru mine. Poate e doar stanjenita ca naiba cand ma vede. Dar e sexy nesiguranta cu care se comporta sau cu care ma priveste. 

  Dupa cateva minute de tacere, domnul Jenffers a venit pentru a ne deschide usa clasei. M-am asezat in ultima banca punandu-mi telefonul pe banca. Jenffers s-a asezat la catedra trantindu-si cartile. Molly s-a uitat prin clasa dupa un loc, chiar daca clasa era goala. Intr-un sfarsit s-a pus pe randul de la fereastra in penultima banca. Intre noi nu e o distanta asa de mare. Urmeaza o ora intreaga in care s-o privesc pe furis, oare ea va face  la fel sau ma va ignora total?

________________

 Cuplul Lolly (denumirea oficiala) care defapt nu este un cuplu a avut aproape un sarut. Ceva pareri? Voiati sa se sarute sau nu? 

  Multumesc tuturor celor care au votat si mai ales comentat, inseamna mult pentru mine! Ma bucur ca va place aceasta carte! Imi face mare placere sao scriu. Cateodata este unu sau doua noaptea iar eu ma gandesc la ce sa mai faca Lolly. Call me crazy, okey? :))

Age ♛ l.tUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum