Age ♛ l.t

Capitolul 44

  Lunile in care a trebuit sa invat si sa ma pregatesc psihic si emotional pentru examene au trecut rapid. La fel si testarile de care viitorul meu depinde. Nimic nu se compara cu sentimentul acela cand iesi din sala de examen, stiind ca ai  terminat cu tot. Sunt deja in a doua luna a verii si tot ceea ce mai astept este scrisoarea de confirmare cum ca am intrat la facultatea dorita. Toti uram liceul atunci cand inca ne aflam in el dar in momentul in care realizezi ca acei ani s-au dus, parca nu mai este nicio bucurie. Parca ai vrea sa te intorci si sa reiei totul de la capat alaturi de toti prietenii pe care ti i-ai facut pe parcus si cu care ai facut atatea nebunii. In fine, eu am fost doar un an in liceul asta pentru ca m-am mutat, dar sentimentele sunt aceleasi. 

  Asa deci, in ultima vreme am petrecut destul de mult timp cu Molly, Skyler, Harry si Marcus, in principal pentru ca parintii mei sunt plecati int-o mini vacanta, iar casa este doar a mea. Fiind vacanta de vara, toata ziua si noaptea ne este libera. In ultimele doua zile, toti au dormit aici. Oricum avem loc toti. 

  - Cum tai carnea? ne intreaba Marcus pe toti. 

  Stam la masa din bucatarie in timp ce mascariciul asta se preface ca stie sa gateasca, sau incearca sa ne convinga ca el chiar stie ceea ce face. In fiecare seara alegem pe cineva care sa gateasca pentru toti, iar in seara asta l-am ales pe Marcus. 

  - Intai trebuie sa stii sa manuiesti cutitul ala, rade Molly, privindu-l cum apasa pe carne.

  - Fasii, pe lung, nu foarte gros dar nici subtire! il indeamna Skyler.

  - Nu vrei sa tai si la unghiuri precise de patruzeci si cinci de grade? Marcus incepe sa taie cu stangacie. E normal sa fie asa de greu de taiat?

  - Daca nu e ascutit cutitul, bucatare, Harry se uita peste umarul lui. 

  Molly imi ia bratul in brate, lasandu-si capul sprijinit de umarul meu. Ii pot simti vibratia cand chicoteste. Parul ii miroase placut a vanilie sau poate asta este mirosul ei specific. Nu e genul ala de persoana la care cu cat te uiti mai mult devine urata, as putea sa ma holbez la fiecare parte a corpului ei si inca s-o consider cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o vreodata. Nu e ciudat cum din simpli straini ajungem sa fim atat de apropiati in mai putin de un an? Eu chiar cred ca avem ceva special, ceva ce ne leaga, ceva imposibil de continuat, totusi. 

  Sigur ca am mai avut experienta si de aceea spun ca aceasta este cea mai buna de pana acum. Ma intreb ea ce parere are? Oare e la fel de legata de mine precum sunt si eu de ea? Poate ei i se pare ceva incredibil avand in vedere ca sunt primul cu care a facut totul. Sau poate e dezamagita ca nu sunt asa cum si-ar fi inchipuit ei. E ceva normal si omenesc sa ai fantezii si asteptari mai mari decat realitatea. 

  Sirul de ganduri imi este intrerupt de soneria de la usa si de anuntarea lui Harry ca se duce el sa verifice. Se intoarce repede, tinand in mana mai multe plicuri. 

  - Ti-au venit facturile, chicoteste el, Oh Doamne...

  - Ce e?

  - Asta nu e de la...

  Nu apuca sa termine ca eu deja ii smulg plicul din mana. Citesc cu voce tare numele facultatii iar in jurul meu se aduna toti, chiar si Marcus care lasa tigaia aia pe foc fara sa-i pese ca ar putea sa produca un incendiu. 

  - Ai de gand sa-l deschizi azi? intervine Skyler.

  - Eu zic sa mai astepti.

  - Sunt curioasa, okay?

  - Hai sa-i dam foc, oricum carnea mai are putin si arde, ridica din umeri Marcus.

  - Nu vreau sa aflu acum, murmur. Tine-o tu, i-o dau lui Molly iar ea se uita mirata la mine dar dupa pur si simplu il impacheteaza si-l baga in buzunar.