Dragoste la prima vedere

Epilog

*

01:45 A.M 

Mă trezesc din cauza căldurii care mi se pare una sufocantă şi mă întind după paharul cu apă care se află pe noptieră. Însă când mă ridic în capul oaselor pentru a lua o gură de apă, nişte contracţii puternice mă cuprind şi încep să respir sacadat. Oh, nu! Nu! Nu poate să fie acesta momentul cel mare. Este mult prea devreme. Dar totul mi se confirmă atunci când observ în jurul meu o pată imensă. Nu, nu, nu! Mi s-a rupt apa...

-Angello! îl strig printre gemetele de durere, acesta începând să se trezească.

-Iubito? Ce s-a întâmplat? Sunteţi bine? mă întreabă speriat şi îmi cuprinde faţa în palme, ştergându-mi lacrimile.

-Cred...că...mi...s-a...rupt...apa! reuşesc cu greu să-i spun în timp ce contracţiile devin din ce în ce mai dureroase.

-Poftim?! Dar cum? Eşti de abia în opt luni, iubito.

-Ştiu...şi eu...asta. ţip la el nervoasă, simţind aceste dureri până în măduva oaselor.

-Îmi pare rău, iubito. Calmează-te, te rog. Încearcă să respiri cum trebuie, scumpo. mă îndeamnă şi fac întocmai.
În aceste momente nici nu mai ştiu ce trebuie să fac. Chiar dacă am mai  trecut prin această experienţă odată, tot încep să mă panichez şi am o grămadă de emoţii. Dar ce mă îngrijorează cel mai mult este faptul că micuţul nostru ar putea păţi ceva rău. Tot ce îmi doresc acum este ca el să fie bine şi sănătos.

Angello P.O.V

Mi se rupe sufletul s-o văd trecând prin asemenea dureri, dar trebuie să fiu puternic pentru amândoi şi să fiu lângă ea.

O ajut să se îmbrace şi o ridic în braţe, coborând la maşină. O aşez cu grijă pe scaunul din dreapta şi arunc geanta pentru spital pe care am reuşit s-o iau din mers, pe bancheta din spate.

-Iubito, aşteaptă-mă te rog aici două minute. O iau pe Sofi şi mă întorc, bine? îi spun şi-i depun un sărut pe frunte.

-De...parcă...aş putea...pleca...undeva. Doar...grăbeşte-te! îmi spune printre ţipetele de durere şi nici nu pot să mă gândesc cât de mult o doare.

Încep să alerg cât pot de repede spre casă şi din câţiva paşi urc scările care duc la camera micuţei noastre. O văd dormind atât de frumos în patul său, dar din păcate sunt nevoit s-o trezesc. Chiar n-o pot lăsa singură acasă şi cu siguranţă s-ar fi speriat dacă nu ne-ar  vedea când se trezeşte.

-Sofi, haide trezeşte-te!

-Tati? o aud mormăind somnoroasă şi îşi deschide ochişorii.

-Haide, scumpo! Repede! îi spun în timp ce dau la o parte pilota care o învelea şi se ridică din pat nedumerită.

-De ce?

-Mami ne aşteaptă în maşină. Foarte curând va veni pe lume frăţiorul tău. spun şi o văd făcând ochii mari, iar un zâmbet imens i se întinde pe toată faţa, parcă fugindu-i tot somnul dintr-o dată.

Ajungem repede înapoi la maşină şi pornim spre spital cât de repede este  cu putinţă. Doamne, sper doar ca totul să se sfârşească cu bine şi cele mai importante fiinţe din viaţa mea să nu păţească nimic rău.

Lucy P.O.V

Nici nu ştiu de câte minute sau ore sunt în acest salon în care mi s-au făcut o groază de examinări, însă când Tessa îmi spune că sunt pregătită să-i dau naştere baieţelului meu, parcă simt cum mi se ia o piatră de pe inimă.