Her name is Nadia ( FINALIZATĂ )

Cele doua cuvinte

          — Nu știam că în Londra nu există așa ceva. Iartă-mă, să știi că sunt pașnici, adaugă el amuzat la culme și îi puse femeii florile în brațe, chiar înainte ca micuța Clarissa să îi sară în brațe.

         — Nu fi dobitoc, știu și eu ce sunt astea, doar că... Adică de ce mi-ai adus flori? I-o întoarse Nadia enervată de amuzamentul lui Matias, și chiar dacă instinctul îi spunea să arunce florile, tânăra le puse într-o vază și le așeza în sufragerie.

         — Mhm, nu știu. Ia-o ca o ofertă de pace. Promit să nu ne certăm weekend-ul ăsta, rosti Matias simplu și ridică din umeri, înainte să își îndrepte atenția spre Clarissa, sunteți gata?

         — Eu sunt dar se pare că mami e cam nehotărâtă în privința garderobei, o dădu ea în gât pe Nadia, și, chicotind își ascunse fața în gâtul tatălui.

         — Hmm, Să înțeleg că ai probleme să îți alegi garderoba pentru că vrei să mă impresionezi? Hai că te ajut eu.

          Imediat ce rosti ultimul cuvânt, Matias porni pe scări spre camera Nadiei, chiar dacă aceasta nu-i dăduse permisiunea și îl urmă spunând că se descurcă.

          — Cu astea ai tu de gând să mergi la munte pentru a te relaxa? Întrebă Matias mirat, când, deschise bagajul și dădu de cele câteva cămăși ale Nadiei.

          — Amm, oricum nu prea am altceva, șopti tânăra descumpănită și își mușcă buza inferioară.

          Matias nu stătu pe gânduri și după ce o lăsă pe Clary pe pat, se îndreptă spre micul dressing din care două minute mai târziu ieși cu câteva tricouri largi și două trening-uri, plus, o pereche de pijamale scurte, vechi, dar pe care de abia aștepta să le vadă pe Nadia.

          — Ce? Nu pot purta așa ceva. Nu am mai purtat asemenea haine de ani buni, protesta femeia vehement și își puse mâinile în sân, pentru a arăta clar că nu are de gând să poarte acele zdrențe.

          — Sunt cele mai comode haine pe care le ai, iubito și nu am de gând să te las sa umbli în cămăși și pantaloni de stofă, și, nu incerca să te împotrivești pentru că de data asta nu câștigi, i-o întoarse el la fel de hotărât și apucă valiza într-o mână și pe Clary în cealaltă, Oh, si cred că ar fi indicat să pui pe tine blugii aia albaștri ce-ți scoate fundul in evidență și să iei o geacă mașină groasă, va fi destul de răcoare acolo, adăugă el înainte să zâmbească victorios și să părăsească camera.

          Ajunși în Poiana Brașov, Matias o anunță pe Nadia că nu reuși să găsească decât o cabană cu o cameră, acolo unde voia el, așa că trebuiau să se descurce, și, chiar dacă ea nu fusese prea fericită, nu mai avea ce face.

          Fiind luna iunie, Nadia știuse că nu va găsi zăpadă, însă i-ar fi plăcut să fie, având în vedere că nu mai văzuse zăpadă de 7 ani, dar tot era mirifică vederea.

          Clarissa fu și ea imediat cucerită de verdeața din jurul ei și când auzi că e posibil să fie putina zăpadă sus pe munte, extazul micuței fu și mai mare.

          — E superb. Frig, dar superb, adăugă Nadia când Clarissa termină de turuit mulțumirile pentru tatăl ei și fugi spre parcul din apropiere.

          — Mă bucur că îți place, dar ți-e frig, nu-i așa?

          — Foarte, răspunse Nadia cu dinții clănțănind și se făcu mai mica sub eșarfa cu care se înfășurase.

          — Uite, adăugă imediat Matias, dându-și Jos paltonul de primăvară, ia-l pe ăsta.

          — Nu, nu e nevoie. Oricum nu stăm mult, merg să-mi iau un ceai cât stai tu cu Clarissa, il refuză Nadia politicos și se ridică pentru a plecă, însă Matias nu o ascultă și îi îndesa paltonașul pe umeri.