Her name is Nadia ( FINALIZATĂ )

Cele doua cuvinte

          Cu toate că trecuseră câteva zile de când a spus ce a spus, cuvintele lui încă se mai învârteau in capul Nadiei de parcă ar fi fost rostite de doar câteva minute.

          Nadia se afla in birou, când, Matias intră ca o furtună și se așeză pe canapeaua din fața ei.

          — Eu, tu și Clarissa, Mergem la munte weekend-ul acesta, ce spui? Aruncă bărbatul bomba înainte ca Nadia să îl poată da afară, conștient că ea nu vrea să vorbească cu el.

          — Eu, tu și Clarissa, nu există, i-o întoarse Nadia arogantă și reveni la hârțoagele din fața ei, acum te rog să mă lași că am ceva de rezolvat, adăugă ea fără să-l privească în ochi.

           — Uite, șopti bărbatul ridicându-se din scaun și trecându-si mâna prin păr, se apropie de birou, știu că nu a fost ok ce a zis Cristina și, cred că dacă o cer pe Clarissa din nou pentru un weekend numai noi doi, nu ai mai lăsa-o, așa că te invit și pe tine. Lasă toate nebunia asta deoparte pentru două zile. Te rog. Încheie el privind adânc în ochii femeii din fața lui, care, îl privea pieziș. Nu primesc un refuz, adăugă el după un timp îndelungat, cu un zâmbet șmecherește pe chip.

         — Știi ce, într-o privință ai dreptate, rosti ea hotărâtă și, aruncând pixul din mână, îl țintui cu privirea, am nevoie să scap de toată nebunia asta, dar, am o condiție.

         — Orice, adaugă el imediat.

         — Să nu îndrăznești să spui că mergem la una din cabanele tale de vacanță. Mergem la una publică, de acord? Vru Nadia să se asigure că nu ajungea să stea pe banii lui Dragomir și vorbi apăsat, ridicând degetul arătător spre el.

          — Oh, Iubito. Încerc să scap de Dragomir, nu sa ii ofer o lesă. Nici nu aveam de gând să merg la vreuna din casele lui, rosti bărbatul îngâmfat și se aplecă în față, doar pentru a o incomoda și mai mult pe femeia ce tremura ușor, ne vedem mâine după masă, adaugă el înainte de a-i face din ochi și a dispărea din birou, lăsând-o pe Nadia uluită.

          Tânăra privi în gol timp de câteva secunde și se minună de întorsătura pe care o luaseră lucrurile.

          Avea să meargă la munte cu bărbatul pe care se presupunea că trebuie să se răzbune, dar, în privința căruia nu mai știa ce simte, ce să facă sau cum să se comporte.

          Oftând din adâncul sufletului, Nadia renunța la lucrul de birou și decise să meargă la atelier, acolo unde se putea gândi la orice altceva în timp ce crea rochii.

          Cele 24 de ore pe care le mai avu până la minivacanța propusă de Matias, trecură mai repede decât se așteptase ea, și aflându-se în fața micului bagaj, inima îi bubuia în piept.

          Nadia se simțea entuziasmată și speriată în același timp de ceea ce urma, însă cât de rău putea fi. Trecea ea și peste asta, însă, mai rău era că nu știa ce să pună în afurisitul de
bagaj, și, Matias probabil era deja pe drum.

          Tânăra aruncă câteva din cămășile sale scumpe și elegante in geantă, când, soneria ajunse până la urechile sale, așa că porni să răspundă, și, aproape că țipă când îl găsi pe Matias cu un buchet de flori în brațe.

          — Ce sunt astea? mormăi bâlbâită și făcu un pas în spate, de parcă minunății crini erau un cuib cu șerpi.

          Matias nu se putu abține să nu râdă de reacția ei și nici să nu-și ducă mâna liberă la burtă.