Her name is Nadia ( FINALIZATĂ )

Cu inima împărțită

Nadia urâse întotdeauna zilele de luni, ca toată lumea de altfel, mai ales atunci când ai o rutină zilnică și știi că luni o iei de la capăt.

De data asta era diferit. Tânăra se trezi singură, fără alarmă și se simțea extrem de bine. Pentru prima dată de când se întorsese în România, se simțea extraordinar și știa că nimic nu-i mai putea sta în cale.

Acceptarea, iertarea și destăinuirea făcută de tatăl său, schimbase tot pentru tânăra femeie, care, se temea de reacția tatălui ei.

Nadia se dădu jos din pat și porni zâmbitoare spre duș. Imediat după ce se relaxă sub jetul de apă fierbinte, se îndreptă spre bucătărie, acolo unde cafeaua îi era deja pregătită, de Sarah, care încă încerca să câștige iertarea Nadiei, după greșeala din weekend.

Fără să scoată un cuvânt, aceasta luă cafeaua de pe blat și sorbi o gură zdravănă.

Clary era și ea gata de un nou început, acela de elevă într-o grădiniță din apropierea casei.

— Uite, Sara. Îmi pare rău pentru ieșirea de ieri, însă, nu mai poți repeta asta. Te rog, nu o mai face. Te-ai oferit să fii bona Clarissei și m-am bucurat foarte mult dar asta înseamnă să aibă atenția și supravegherea ta continuă. Nadia oftă și își masă ușor tâmplele. Nu credea că o va ierta însă nu putea nici să o pedepsească doar din atât, așa că își continuă spusele. Nu te voi trimite înapoi la Londra dar nu vreau să se mai repete. Dacă vrei să ieși, spune-mi pentru a găsi pe altcineva să stea cu ea, ok?

— Iartă-mă, Nadia. Ți-am promis că nu se va mai repeta. Am fost o idioată.

— E ok, am fost și eu nervoasă și poate am reacționat exagerat însă nu puteam să mă gândesc decât la ce s-ar fi putut întâmpla în lipsa ta. Te apreciez Sarah și nu vreau să stricăm prietenia noastră, ok?

— Ok. Promit.

După un mic dejun liniștit și câteva ore pe la micuța grădiniță, unde Clary urma să învețe pentru cele câteva luni care rămăseseră din anul școlar, Nadia se îndreptă țintă spre firmă. Până la urmă era o zi mare, și tot ce avea in cap depindea de forță ei de convingere pe care trebuia să o exercite.

Spera ca ziua să-i nu-i fie stricată și să lucreze cu această stare de bine toată ziua, însă știa că asta era imposibil. Nu după o întâlnire cu Dragomir și Matias.

Nu-i luă mult să ajungă la firmă și se bucură când află că membrii consiliului o așteptau în sală de ședințe, așa că se îndreptă întra-colo fără a mai zăbovi.

Tânăra îi salută pe cei prezenți în sală și își ocupă locul la masă.

Matias nu își putea lua ochii de la tânăra blondă ce alese să îmbrace o ținută care îi scotea formele in evidență. Iritat de reacțiile corpului său, acesta își drese glasul și se foi ușor în scaun. Lucru pe care îl făcu și Nadia, înainte de a-și începe pledoaria.

— Lucrurile sunt simple, domnilor. Cu toții știm că mie nu-mi place munca de birou așa că mă ocup de ateliere. In ultima săptămână am lucrat la o colecție de rochițe pentru micile domnișoare așa că doresc să o și creez și cum nu vreau să mă întorc la Londra, o voi face pentru casa de modă Filimon.

— Ce? Tânăra auzi corul de voci indignate, destul de clar, însă nu se opri aici.

— Prezentarea va avea loc imediat ce termin cele 12 rochițe pe care le am în plan. Aveți întrebări?