Just Otaku Stuff Vol. 2

Astia ce dracu mai au? Si colegii mei dragi.

Da, mi-a sarit mustarul(sa aduca cineva repede micii) si m-am decis sa mai fac inca un capitol care nu are nici o lagatura cu otaku, in care imi spun parerea despre ceva. Imi cer scuze de pe acum.

In acest capitol vreau sa va vorbesc despre homosexuali si homofobi. Despre ce cred eu despre acesti doi termeni.

Desi am niste parinti clar homofobi si rasisti(tata), eu nu am avut niciodata o problema cu homosexualii. Mereu i-am admirat pentru ca pot sa iubeasca pe cineva impotriva parerii formate despre cum familia poate fi formata doar dintr-un barbat si o femeie. De aceea sunt o sustinatoare a gruparii LGBTQ+.

Niciodata nu am inteles de ce atat de multa lume ii condamna. Pana la urma, mereu ne sunt bagate pe gat rahaturi despre dragostea pura si despre cum numai ea conteaza, dar cand aceasta dragoste pura este intre doua(sau mai multe) persoane de acelasi sex atunci acesti romantici trag linie. Cand ii aud vorbind asa imi dau o palma mentala, gandindu-ma la cum pot fi acest gen de oameni atat de inchisi la minte. Apoi imi amintesc ca aceasta mentalitate ne-a fost bagata pe gat inca de cand ne nastem. Parintii, bunicii, absolut toata familia, mai tarziu colectivul din care facum parte si asa mai departe. Daca am asculta numai la ce ar zice ei atunci am fi bombardati din toate partile numai de informatii negative. Dar daca ne interesem putin ne putem da seama ca majoritatea persoanelor homosexuale sunt destul de simpatice, spre deosebire de homofobi.

Tin minte ca acum cativa ani(inainte sa stiu ce este LGBTQ+ sau cu ce se mananca) am vazut un reportaj despre parada gay si cea care era impotriva lor. Atunci a inceput sa mi se contureze in mintea curiozitatea pentru acesti oameni. Parada homofobilor era trista, fara culoare, nimeni nu zambea, iar majoritatea erau oameni pe la patruzeci sau cincizeci de ani. In cealalta parte era parada homosexualilor. Era plina de culoare, veselie si distractie, cu oameni de toate tipurile, genurile si varstele. Atunci mi-am spus ca niste oameni ce par atat de interesanti si veseli nu pot si chiar atat de rai.

De la acea zi am inceput sa vad cu stupoare cat de ingaduitori erau homosexualii si cat de nesuferiti erau homofobii. Tot intr-un reportaj am vazut ca un oras din Romania a decorat, in timpul unei veri, strazile cu umbrele. Mi sa parut ceva foarte misto. Apoi am auzit ca biserica a facut mare tamtam pentru ca unele dintre umbrele erau colorate in culorile curcubeului, deci aduceau cu gandul la steagul LGBTQ+ si au pus sa fie scoase. In acel moment mi-am dat un face wall mintal si mi-am spus:"Cum poti domne' sa fii atat de cretin?!".

Am si eu o mica teorie despre homofobie si de ce exista oamenii de genul. Vedeti voi, cam toate religiile din lume ne invata ca familiile nu pot fi intretinute decat de un barbat si de o femeie(alt motiv pentru care urasc religia). Religia a fost mereu importanta pentru oameni. Ca dovada, in Evul Mediu cea mai importanta institutie nefiind Guvernul, ci Biserica. Homosexualitatea exista de cand lumea, nimeni nu este strain de asta. De aceea inca de la inceput Biserica s-a aratat a fi total impotriva femeilor carora le plac sanii si barbatilor care isi baga morcovul in fundul celuilalt. Inca exista chiar si in ziua de azi tari in care homosexualitatea este pedepsita cu moartea, inchisoarea sau tortura. Exact din cauza acestei religii care inca este o parte importanta din viata noastra, exista homofobia. Oamenii se gandesc ca este ceva gresit pentru ca nu este scris negru pe alb in Biblie ca este bine sa fii homosexual. Nu spun ca este gresit sa fii heterosexual. Fiecare poate alege sa faca ce vrea cu viata lui.

Un argument care ii tine in picioare pe homofobi este ca in relatiile gay nu pot rezulta copii. Este adevarat. Dar sa ne gandim la asta:sute de copii sunt abandonati la orfelinate, in spitale sau pe drumuri. Din cine stie ce situatii in care nu am sa ma bag. Majoritatea raman acolo, ajung majori si pleaca. Si intrebarea mea e:Daca atatia parinti isi abandoneaza copii, ce e rau in a fi crescuti de un cuplu gay? Pana la urma ei nu pot avea copii, deci adopta copii pentru a putea simtii ca au o familie intreaga. Oamenii care pot avea copii nu ii adopta, pentru ca vor sa aiba ceva facut de ei si din ei, de obicei cei care adopta sunt cuplurile gay sau cele infertile sau alte persoane aflate in diferite circumstante. Ei salveaza niste copii, le ofera un viitor pe care poate ca nu l-ar fi putut avea cu parintii care i-au nascut. Cat despre perpetuarea speciei, sunt destui care se ocupa de asta.

Cum sunt sigura ca parintii si colegii mei de clasa nu citesc asta(sper), pot sa spun linistita ca imi plac fetele. Am avut multa vreme dubii despre orientarea mea sexuala, o vreme nu am vrut sa accept, acum sunt sigura ca sunt lesbiana. Iar pentru asta trebuie sa le multumesc colegilor mei de banca din a saptea si a opta.

Multa vreme am fost marginalizata in scoala. Au fost niste ani grei, sunt sigura ca si voi ati trecut prin asta. In clasa a saptea am inceput intr-un final sa ma inteleg cu colegii. Atunci mi-am dat seama ca mi-am ales gresit grupul. Locul meu nu era langa fete, ci langa baietii. Cand am inceput sa stau in banca( aveam banci de cate trei persoane) cu baieti mi-am dat seama ce misto este. Totul era la caterinca. De la ei am invatat sa fiu mai infipta, am invatat sa injur si sa-mi iau problemele in propriile maini. Amintirile cu ei imi sunt foarte dragi, da, au fost si momente naspa, dar nu regret nimic, de aceea vreau sa ii amintesc pe cei mai dragi:

Mario:Pentru ca mi-a aratat cat de minunat este sa dai o palma unui idiot.

Tomita:Pentru simplitatea si momentele lui in care mi-a aratat cum sa ma camuflez.

Alin:Care m-a invatat si m-a obisnuit cu vulgaritatea si injuratul si chiar m-a facut sa-mi placa glumele de genul.

Stoean:Care mi-a dovedit ca pana si cel mai mare idiot si cocalar poate avea momentele lui.

Dan:Care mi-a facut zile negre, dar care apoi mi-a luat apararea de cate ori a putut si mi-a arat ca daca sunt o moara stricata o sa-mi iau injuraturi.

Mandica:Care m-a facut sa zambesc mereu, pentru parului lui de care inca sunt indragostita si pentru ca mi-a aratat ca unii pot aprecia chiar si partile mele mai putin vesele.

Robert:Pentru ca m-a bagat in ceata de atatea ori, pentru subiectele lui de conversatie de la idioate la fascinante si pentru ca m-a invatat cum sa iau problema in propriile maini, incurajandu-ma mereu.

Daca m-ar intreba cineva nu as recunoaste, dar chiar am tinut la idiotii astia.

Revenind la discutia noastra, cum m-au facut ei sa devin o lesbiana? Ei bine am petrecut mult timp cu ei, devenind obisnuita si nepasatoare la prezenta baietilor in general. Mereu am fost o baietoasa, din cauza lor am devenit un baiat cu sani si fara pula. La un moment dat mi-am dat seama ca am ajuns sa ma holbez ca fete la fel de mult ca ei, ca aproape imi curgeau balele dupa o colega care avea sanii cat doi pepeni si ca ii multumeam lui Yato ca sunt fata si mai puteam sa o pipai. Multa vreme nu am vrut sa accept, am gasit tot felul de scuze, pana cand am pus piciorul in prag si am acceptat ca imi plac fetele. Nu era vorba ca aveam o problema cu asta, dar este ceva destul de important cand iti recunosti tie, in primul rand, ca ai o preferinta pentru care ai putea sa fii bataia de joc a oamenilor. Si cum eu am fost bataia de joc a unei scoli intregi pentru sase ani, mi-a fost greu sa ma acomondez cu faptul ca mai exista un motiv pentru care sa trec din nou prin asa ceva, daca se afla. Dar pana la urma a trebuit sa fiu sincera cu mine.

Cam asta este ce cred eu despre homosexuali si homofobi. Voi ce parere aveti?