Golanul (+18)

Capitolul 39

Nu o să mai fiu copila de acum, când voi termina facultatea voi fi o adevărată doamnă.

Mă uit la apa limpede şi îmi apare în faţa ochilor chipul netrevnicului.

2 luni! Nu au fost 2 ani, dar am simţit multe în astea 2 luni, chiar dacă nu ma atins mai mult decât a vrut el. Dar lam iubit, şi încă o fac. Iam spus ce? Că o să mă aibă când o să fim căsătoriţi. Vreau băiatul potrivit, este aşa de greu de înţeles? Iar dacă el este atunci foarte bine, dar cum a spus bunicul. Dacă mă iubeşte mă va căuta şi nu va renunţa. Iar dacă nu, asta e. Pierderea lui.

Cum ajung acasă îi văd maşina parcată în faţa porţii, iar pe el pe burdură. Portarul deschide poarta şi intru, nu mă poate vede, maşina mea are geamuri gumurii, dar nu cred că o cunoaşte. Intru pe uşa de la garaj în casă, afară se întunecă şi cred că va fi furtună.

Urc în camera mea şi privesc pe fereastră, am văzut un fulger apoi cerul e cu nori gri. Privesc la poartă şi îl văd încă pe burdură, cu mâinile în cap.

Imaginea asta ar trebui să mă facă să mă simt mai bine?

Îmi pare rău pentru eu, dar nu eu sunt cea care am greşit! Trag draperia şi merg la dresing, îmi iau o pereche de pantaloni de trening largi şi un tricou, îmi dau hainele jos, şi sutienul, apoi mă îmbrac cu hainele alese. Mă încalţ cu papuceii mei de casă şi privesc iar pe fereastră.

E tot acolo iar afară dă să plouă, picăturile se observă pe asfalt. Îl privesc şi simt cum vreau să merg şi să-l invit în casă. Părinţii nu sunt acasă, dar oricum nu era problemă, a dormit aseară aici cu mine în pat.

Oftez şi cobor jos, caut un film la tv şi îmi fac o ciocolată caldă.

-De ce am luat două ceşti? întreb cu voce tare

Vreau să fie şi el aici cu mine, nu afară în ploaie. Privesc pe fereastră şi îl văd tot acolo. Fug în cameră şi îmi deschid telefonul. Mesajele încep să apară şi nu se mai termină. Cobor din nou în bucătărie, mă rezem de blat şi încep să citesc mesajele

"iubito îmi pare rău"

seen 13:00

"te rog răspunde"

seen 13:10

"vreau să vorbim, răspunde"

seen 13:30

"Nu se poate termina aşa!"
seen 13:35

"au trecut 2 ore unde eşti?"
seen 15:04

"îmi fac griji.."
seen 15:05

"portarul spune că nu eşti acasă, unde eşti?"

seen 15:25

"Ştiu! Am fost un prost, dar te rog vorbeşte cu mine. M-am certat cu tata şi am avut o stare...ei bine ai văzut şi tu. Nu trebuia să mă descarc pe tine. Iubito te iubesc, sună mă."

seen 15:26

"Nu mă ignora, răspunde iubito.."
seen 16:01

Privesc şi acum afară plouă, el tot acolo stă. Îi pare rău..

Portarul nu mai e la poartă, probabil s-a dus la dos, îmi iau o pereche de slapi şi mă duc la poartă..Deja am părul ud, iar tricoul e lipit de mine, trag aer în piept şi sunt gata săspun ceva..

-Mike.. spun încet dar mă aude

Se întoarce. Are ochii roşii şi trişti, zâmbetul inexistent, e ud de ploaie şi ar pute răcii..

-Ella..iubito.. spune încet

-Haide, să bei ceva cald..

-Şi să vorbim.. mă compltează

Deschid poarta, mă îmbrăţişează strâns dă să mă sărute dar mă feresc. Sărut în ploaie? Niciodată nu lam avut şi am refuzat chiar acum..

-Vrei o ciocolată caldă? îl întreb cum intrăm în casă

-Sigur, ai ceva haine de schimb?

-Ale tatei. Ale lui Kevin îţi sunt mici. Haide.

Îl prind de mână şi mergem sus, intru în camera părinţilor şi iau un tricou şi o pereche de pantaloni de trening ai tatei. I le dau şi intră în camera mea să se schimbe.

Cobor scările şi iau încă o cană, pun praful, puţin zahăr, apă şi le bag în microunde. Mă aşez pe blat şi privesc afară, încă plouă. E furtună, ci nu doar afară, este şi în sufletele noastre. Dar după furtună iese curcubeul, dar lasă o mulţime de pagube. De ce trebuie să fie certuriîntr-o relaţie? A da, fiindcă cearta după supărare face dragostea mai mare, dar dacă nu va mai fi înpăcare? Ce o să se întâmple? Totul va lua sfârsit iar cei doi vor fi străini..

Heiii am reusit să postez.

Cum este până acum?

Să îi despart sau nu?

Doriţi să pun poză la media cu personajele sau mai bine vi le imaginaţi voi?