Her name is Nadia ( FINALIZATĂ )

Un înger în bătaia puști

Luă microfonul cu mâinile tremurânde și după ce își aranjă rochia ce o purta, porni spre podium.

— Bună seara, doamnelor și domnilor, bine ați venit.

Cuvintele Nadiei primise câteva aplauze însă și niște priviri încruntate pentru că nu multă lume o cunoștea în România.

— In primul rând vreau să vi-o prezint pe fiica mea, Clary Simonescu, manechinul principal din această seară.

Imediat ce Nadia făcu prezentarea, pentru cei doi bărbați nu mai fu nici un dubiu că pitica este și din sângele lor.

Matias o ura pe Nadia doar pentru că i-a stricat liniștea și fericirea, dând buzna în viața lui însă acum nu mai știa ce simte. Era fericit să afle că este tată având în vedere că soția lui nu putea face copii, însă era și furios pe cea care i-a ascuns asta timp de 7 ani.

— Am vrut să schimb ceva de data asta și m-am gândit că nu ar fi rău deloc dacă aș crea ceva și pentru piticele voastre, iar acesta a fost rezultatul. Vreau să îi mulțumesc și domnișoarei Sonia, care a venit cu idei strălucitoare pentru această colecție. Vă mulțumesc.

Nadia își luă fetița​ de mână și părăsi podiumul cu grație. Știa că este sfredelită cu privirea de cei doi bărbați din public și se simțea de parcă cineva îi sufla în ceafă.

Tânăra o lăsă pe Clary alături de bunicii ei și ea își acordă câteva minute în aerul nopții, pentru a se liniști și pentru a-și lua energia de care avea nevoie pentru ce urma.

Respira și inspiră adânc de câteva ori, după care se întoarse, pregătită să de-a ochii cu el, însă înainte de a face un pas, tânăra își simți brațul strivit sub strânsoare ca de menghină a bărbatului ce fumega la propriu.

Furia lui Matias era atât de evidentă, încât te puteai gândi că poate exploda în orice secundă.

— Sunt tată? Nadia, ce dracu'? Cum ai putut face asta. Ce i-ai spus când a întrebat cine e tatăl ei? Ce i-ai spus, Nadia? Dumnezeule... 6 ani... 6 ani, Nadia. Mi-ai luat 6 ani din viața copilului meu.

Țipetele tânărului o mișcară puțin, însă o și înfuriară la fel de mult. Se smuci din strânsoarea lui și fără să spună un cuvânt, îl plesni cu putere după care, îi replică sarcastică.

— Oh, îmi pare rău, Măria ta, că nu te-am anunțat, dar nu am vrut să te deranjez. Erai destul de ocupat în perioada aia, rosti Nadia cu ochii scânteindu-i de furie și simți lacrimi fierbinți alunecându-i pe obraji.

— Despre ce dracu' vorbești?

— În noaptea când tata m-a pus să aleg, dacă renunț la Clarissa sau plec definitiv, am trecut pe la tine. Asta după ce ți-am cerut să ne întâlnim. Despre asta vorbesc. Erai cu alta, așa că am plecat fără a mă mai uita in urmă. Aveam de gând să îți spun, dobitocule, indiferent de cum aveai să reacționezi, însă faptul că nici măcar nu mi-ai răspuns la mesaj pentru că erai ocupat, cu alta, mi-a pus capac.

Furia Nadiei se reflectă în fiecare cuvânt rostit apăsat, cu ură și dezgust. Îl ura. De fiecare dată când își amintea acea noapte, îl ura și mai mult. Îl ura pentru faptul că reușea să o mai rănească și acum cu acele amintiri.

— M-a distrus, m-a făcut pachet și m-a urcat într-un avion. Asta a făcut imaginea cu tine și acea brunetă, șopti ea și se rezemă de perete, domolindu-și furia.

Matias oftă și el zgomotos și izbi cu pumnul de perete, simțindu-se neputincios.

— Am luat atât de multe decizii greșite, Nadia, încât, acum nu mai știu care e corectă, rosti el în șoaptă și se apropie de ea. Nu am știut. Nu am știut că m-ai căutat, nu am știut de copil, nu am știut că te iubesc. Am știut și am făcut doar ce a vrut tata.