Sophie

- Capitolul 34-

- Din păcate mi-ai spus asta prea târziu, Sophie. Gândul îmi stă doar la tine, din clipa în care te-am zărit prima dată.

Motorul se oprise, iar acum regretam faptul că am ales să plec, alături de Elias totul era mai intens și mai frumos. Din nefericire, trebuia să plec, acum, posibil pentru totdeauna.

- Mi-a făcut plăcere să-mi petrec timpul cu tine, Elias.

- Asta înseamnă că ne vom mai vedea?

- Plăcerile sunt de scurtă durată, dragule.

Acestea au fost ultimele mele cuvinte, am părăsit mașina în momentul în care, bărbatul ce mi-a zguduit lumea în doar câteva ore, se pregătea să rostească ceva. Nu-mi putea prelungi singură suferința, am alergat spre casă, pentru a doua oară în ultimele 12 ore, dar de această dată nu mă voi întoarce înapoi la pieptul ispitei mele.

În câteva clipe mă aflam în camera puternic luminată de razele soarelui abia răsărit, iar involuntar am privit cum mașina se îndepărta încet de locuința mea, Elias sperând că-mi voi asculta inima, dar din păcate rațiunea câștigase de această dată.

Am tras draperia pentru a alunga lumina ce îmi împânzea camera, iar în câteva clipe am scăpat de hainele de pe mine, permițându-mi sã dorm doar în lenjerie intimă.

***
- Poate că meriți tot ce ți se întâmplă, Sophie. Tu ți-ai creat propriu Infern, acum acceptă-ți soarta și joacă-ți rolul.

- Nu asta îmi doresc, Noah, vreau ca totul să se sfârșească, voiam doar să mă răzbun, dar mi-am dat seama că răzbunarea este pentru cei slabi.

- Ți-ai dat seama prea târziu, îngeraș. Dar, dacă tu îți dorești ca totul să se termine am să îți îndeplinesc dorința.

Sunetul puternic al glonțului ce părăsi pistolul îmi inundase timpanele. Bezna mă înconjurase, iar tot ceea ce puteam simți era faptul că mă prăbușeam în gol.

***

- Draga mea, ești bine?

Tata stătea la marginea patului meu privindu-mă speriat, picături reci de sudoare îmi părăseau fruntea, iar inima mai avea puțin și o lua la goană.

- Da, am avut doar un coșmar. Nu mai am cinci ani, tata, nu te mai panica atât.

Mi-a zâmbit drăgăstos contrar răspunsului meu răutăcios, ceea ce mă făcu să mă simt groaznic.

- Dacă îți este foame, micul dejun este pregătit, spuse și părăsise camera.

Nu mă întrebase unde mi-am petrecut noaptea sau de ce i-am vorbit urât, doar mă privise blând, cu dragoste. Totuși parcă îmi oferise cea mai dură pedeapsă posibilă.

Am părăsit cu greu patul, iar nimic nu mă surprinse când am privit ceasul ce indica ora cincisprezece. M-am îmbrăcat rapid cu ce am găsit în dulap, ignorând restul rutinei de dimineață.

În restul casei predomina un miros irezistibil ce-mi făcu stomacul să protesteze. Am coborât rapid în bucătărie, bucurându-mă de faptul că nu se afla nimeni acolo. Am înșfăcat ceva de ronțăit și m-am îndreptat înapoi spre camera mea.

Pe laptopul meu se așezase deja praful de când nu îl mai folosisem, deoarece timpul meu fusese ocupat de lucruri mai importante și mai puțin importante. L-am luat de pe birou, curățându-l cu tricoul și m-am așezat turcește pe pat.

Mi-am creat un cont fals pe un site popular de socializare, unde cu siguranță îl voi găsi pe tatăl lui Noah. Numele de " Kevin Milles" era destul de căutat în rândul oamenilor ce frecventau acest site, iar acest fapt mi-a facilitat cu mult munca, și cu puțin noroc, se pare că era online.

Îi priveam profilul cu ură și dezgust, iar un zâmbet îmi apăru în colțul gurii atunci când îmi imaginam ce urma să îi fac. Cu cât de multă iscusinta aveam să îl dobor si să îi tai aripile de demon însetat de sânge. Sângele mamei mele.

Îmi acceptase cererea de a-l putea urmări și cum mă așteptasem, nu după mult timp am primit și mesajul mult dorit.

" - Ne cunoaștem? "

" - Nu, dar mi-ar plăcea ."

Această conversație era o parte esențială a planului așa că aveam nevoie să scot la iveală persoana lingușitoare din mine. Trebuia să apelez la cele mai josnice trucuri, ca mai apoi, să il prind in capcană.

" - Nu prea întrețin conversații online, dacă ți-ar face așa mare plăcere să mă cunoști ne putem întâlni mâine, dragă! "

Un zâmbet uriaș îmi apăru pe chip când am citit mesajul, chiar nu mă așteptasem să fie atât de ușor, însă mă bucuram că nu mai era necesar să mă chinui cu explicații. Tatăl celor doi băieți din viața mea era cu adevărat un fustangiu, care aștepta cu ardoare să pună mâna pe orice femeie.

Iar de această dată... Acea femeie eram eu.

Femeia care îi va șterge rânjetul de pe chip si îi va închide ochii pentru totdeauna.