fEEL [Simte]

Lu

Mă uitam pe fereastră împreună cu Eve. Vin la ea destul de des. Am devenit prietene bune. La început îmi era milă de ea, dar acum suntem aproape ca niște prietene normale. Până la urmă, cui îi place să fie normal?

Să fiu sinceră, în afară de Leo și Eve nu prea mai am prieteni.

Numele meu este Lupita Vásquez. Sunt din Spania. Eu și familia mea ne-am mutat aici, în Canada, la începutul anului școlar. Mi-a fost greu să-mi fac prieteni noi. Nu vorbeam engleza prea bine și nu cred că tuturor le-a plăcut felul meu de a fi, zâmbăreață și mereu bucuroasă.

Fratele meu, mai mare cu un an, s-a integrat destul de bine în noul liceu, dar după prima zi am plâns amândoi. Și pentru el era greu la început.

Dar apoi, l-am întâlnit pe Leo. El m-a ajutat să vorbesc mai bine noua limbă, mi-a explicat ce nu am înțeles, mi-a luat apărarea când am avut nevoie.

El și Eve sunt cei mai buni prieteni ai mei.

-Lu...pot să-ți spun ceva?m-a întrebat Leo.

-Da, ce e?

M-a tras de lângă scaunul lui Eve și m-a dus aproape de ieșirea din cameră.

-Ne întoarcem imediat, Eve! spuse el zâmbind.

-De ce tocmai aici? Poate auzi și Eve ce vrei să-mi spui.

-Da, dar e mai bine să audă de la tine. Trebuie să-i spui că pleci în Spania!

Știi cum e să-ți fie dor de țara ta? Ei bine eu știu...

Se apropie sfârșitul anului școlar și mama mi-a promis că ne vom întoarce în Spania la vară. Vom sta acolo până în septembrie. Dar nu știu cum să-i spun lui Eve. E foarte emotivă. S-a atașat de mine și eu de ea. Blissa spune că nu i-e bine când nu vin la ea mai multe zile și nu știu cum va reacționa.

-Leo...chiar trebuie? Ne simțim așa bine, nu vreau să o văd tristă.

-Nu se va simți mai bine dacă află de la altcineva că prietena ei a plecat fără să-i spună nimic, spuse Leo, îndreptând mâna către Eve. Stătea acolo, se uita pe geam, cu inocența ei pură.

Chiar aș vrea să renunț la călătoria asta, doar pentru Eve.

Dar e o alegere grea.

M-am îndreptat cu pași mici spre ea și m-am pus în fața ei.

-Bun...Eve...trebuie să-ți spun ceva, încep eu, cu vocea tremurândă.

Se uita la mine cu ochii ei curioși. Chiar trebuie să fac asta?

-Voiam să-ți spun că...

M-am uitat la Leo nesigură. Fața lui spunea "Hai, spune-i! Poți s-o faci!". S-o fac pe Eve să plângă? Nu puteam s-o fac!

-Că ești prietena mea cea mai bună și asta nu se va schimba niciodată!

Leo își dă ochii peste cap, enervat...

Eve mă îmbrățișează.

Nu-i spun. Nu încă. Încă nu am decis.

Cel mai mult pe lume urăsc să fac pe cineva să plângă. Mai ales pe o persoană așa importantă ca Eve.

În timp ce o îmbrățișez, mă uit pe geamul ei.

Aceasta este lumea ei: doar Blissa, geamul și noi.

Și nu vreau să i-o stric!