Mai e ceva?

Capitolul 11 - O zi... perfectă

          — Crezi că am putea să stăm de vorbă, fără ca mâinile tale să-mi transforme faţa în sacul lor de box? caut să destind atmosfera printr-o glumă.

          Nereuşite... Încercarea, gluma.

        Ancuţa se tot luptă să se desprindă din strânsoare şi câteva lacrimi i se preling pe sub gene fără ca să şi le poată şterge. Nu înţeleg de ce refuză să vorbească cu mine. De când ne-am revăzut de la mare, nu am mai auzit-o spunându-mi vreun cuvânt.

         — Ancuţa, pe bune, nici nu ştiu ce să mai cred despre tine. Ai plecat în noaptea aceea de la Vama Veche fără să mă laşi să te conduc, apoi ai părăsit şi Mangalia fără să-mi laşi un mesaj de despărţire. Cum crezi că m-am simţit? o întreb în timp ce o zgudui de umeri ca să o fac să se trezească odată. Folosit... Da, acesta este cuvântul, adaug singur răspunsul, văzând că ea tot nu vrea să-mi vorbească.

         Se opreşte imediat, iar eu răsuflu uşurat. În sfârşit acceptă să discute cu mine, să avem un dialog decent.

        — Folosit? şuieră cuprinsă de ură, iar eu încremenesc în aceeaşi secundă.

          În viaţa mea nu mai simţisem pe cineva atât de înverşunat împotriva mea.

          — Eu te-am folosit, animalule? Zi mersi că nu m-am dus la Poliţie să reclam violul din noaptea aceea! continuă să scuipe cuvintele fără să o mai pot opri.

         Viol? Ce naiba spune? Este conştientă măcar de semnificaţia acestui cuvânt?

         Asta ar mai lipsi, să se răspândească zvonul că eu, Dan Apostolescu, sunt un violator. Asta mi-ar distruge, desigur, tot ce am construit prin ore nesfârşite de muncă şi nopţi nedormite. Profesorul Dupont nu ar selecta niciodată un student cu o reputaţie controversată, pentru că, evident, fata asta inconştientă nu are cum să probeze o astfel de enormitate.

         — Ancuţa, opreşte-te! îi cer cu răceală. Este suficient deja. Am înţeles cum stau lucrurile. Este modalitatea ta de a te răzbuna pentru ceea ce am spus azi-dimineaţă despre tine. Dar nu este nimic neadevărat. Toată lumea din liceu, mă rog foştii colegi şi alte cunoştinţe, ştiu că am spus adevărul. Facebook-ul este plin cu like-uri despre prestaţiile tale sexuale. Eduard — Edy, poate așa îl știi mai bine —  a povestit cu lux de amănunte partida de sex din toaleta de la petrecerea Ralucăi, din Corbeanca.

         Faţa Ancuţei este imobilă. Se uită nemişcată la mine, de parcă ar fi din lemn.

        — Dacă ştiam că eşti amatoare de astfel de distracţii, poate mă băgam şi eu, deşi prefer altfel de locuri, adaug ca să văd dacă obţin, totuşi, o reacţie din partea ei.

        Sesizez, mulţumit, efectul vorbelor mele asupra ei. Pupilele i s-au dilatat, semn al unei emoţii mari. Ce, credea că nu sunt dovezi ale felului în care s-a comportat la acea petrecere? Ştiu că în faţa celorlalţi încearcă să pară în dulce, inocentă, dar, după spusele lui Eduard şi a celorlalţi băieţi, care au făcut sex cu ea, Ancuţa este departe de acest ideal. Sau, cine ştie, poate că s-a îmbătat sau a fumat ceva şi nu s-a mai putut stăpâni, de aceea a devenit atât de lipisită de inhibiţii.

         — Ce s-a întâmplat în noaptea aceea la Vama Veche, reiau eu discuţia, se încadrează în acelaşi... topic. Probabil că ai fost bună, dar eu eram atât de... mă rog nu contează prea mult cum eram, cert este că eu nu-mi aduc aminte nimic din ce s-a întâmplat atunci. Nu ştiu dacă am fost prea dur sau poate că nu am avut suficientă grijă să te simţi şi tu bine. Chiar nu am idee ce ţi-a atras furia asta împotriva mea, dar de-aici până a spune că te-am violat este cale lungă. Eu nu am forţat niciodată o fată să se culce cu mine, niciodată... Nu a fost nevoie, crede-mă!