bruises
Genunchii mei erau roşii. Sângele curgea din ei de parcă erau două cascade. M-am ridicat şi am mers lent spre intrarea studioului, unde l-am văzut. Era în mijlocul unui haos.
M-am apropiat de el. A tresărit când m-a văzut.
— Ce ai păţit, Morrigan? m-a întrebat, de parcă nici nu mai conta dezordinea din jurul lui.
Am dat din umeri. Câteva picături de sânge se prelingeau pe picioarele mele.
M-am aşezat pe canapea, iar el a început să caute ceva prin dulapuri.
— Am nişte chestii pe aici în caz că mă rănesc. Le am încă de când am zdrobit radioul acela. mi-a spus, apoi a venit cu nişte spirt, vată şi bandaje.
Nu m-a usturat când a dat cu spirt pe rană. Eram genul de persoană care suporta uşor chestiile de genul acesta, însă nu suporta cuvintele grele.
Mi-a bandajat cu grijă genunchii şi s-a aşezat lângă mine. Priveam amândoi haosul din studio. Eram noi doi şi era minunat. Nu ştiam cum să descriu ceea ce simţeam. Ştiam doar că eram fericită.
CZYTASZ
Art Deco
Krótkie Opowiadania❝you're so art deco, out on the floor shining like gun metal, cold and unsure❞ spunea că nu era un artist, deşi el era definiţia artei. 2017 ideea îmi aparţine @pearlbastard
