Art Deco

:: ș a p t e ::

dark and lonely

Eram înapoi în singurătatea mea. Îmi lipsea. Îmi lipsea conversaţia noastră, el fumând lângă mine şi eu alături de el. Îmi lipsea vocea lui profundă. Voiam să discutăm din nou, să fumăm împreună din nou, în întuneric.

Singura mea speranţă era Chamber. Speram că nu m-a uitat şi că putea să mă mai bage la o petrecere sau să-mi spună ceva legat de el. Am păstrat legătura cu el. Şi-a dat seama de ce, însă nu a avut probleme.

— Simt că eşti fata pe care o caută. Eşti diferită. El asta adoră. mi-a spus şi mi-a pus mâna pe umăr. Părea a fi un prieten bun.

Am plecat din apartament şi am început să alerg până la studioul lui de artă. Picioarele mă lăsau, urma să mă prăbuşesc, dar continuam să alerg.

Ajunsă acolo, am căzut în genunchi, regretând faptul că am ales să port pantaloni scurţi.

//wow e mai lung. am inspiraţie.//