:: n o u ă ::

31 14 11
                                    

falling for you

Nu am adus vorba de toată dezordinea din faţa mea. Doar mă bucuram de moment.
L-aş fi luat de mână. I-aş fi spus că nu este singur şi că există o persoană care îl înţelege, o persoană care îi iubeşte arta şi o înţelege. 

— Mulțumesc pentru că ai avut grijă de...ei, bine. am zâmbit scurt și mi-am mișcat picioarele.

— N-ai pentru ce. Am făcut ceea ce trebuia. Totuși, nu înțeleg cum ai ajuns aici.

Am tras aer în piept, mi-am ales cuvintele și mi-am făcut curaj. Nu voiam să-l mint. Eram o ciudată singuratică, care avea nevoie de prezența cuiva.

— Am alergat până aici. Mă simțeam singură și voiam să vorbesc din nou cu tine. Pur și simplu am făcut-o. Așa cum faci tu cu arta ta. O faci și gata.

M-a privit și mi-a zâmbit. Cred că i-am arătat că este înțeles și că nu este singur. Mai trebuia să-i spun că-i iubesc arta, dar păstram asta pentru mai târziu.

//nu prea știu ce am făcut aici.//

Art Decoحيث تعيش القصص. اكتشف الآن