Mai e ceva?

Capitolul 7 - Ce este adevărat?

         Dau drumul robinetului şi las apa rece să curgă pe mine. Îmi ridic faţa ca jetul să-mi cadă ca o ploaie direct pe frunte şi în faţa ochilor îmi apar alte imagini cu mine şi cu Ancuţa pe scuter, colindând oraşul în căutare de locuri demne de vizitat.

         Am sărutat-o de câteva ori...

          Zâmbesc, în timp ce-mi şamponez părul, şi spuma albă se scurge ca o perdea parfumată care-mi îmbracă întreg corpul. Mă simt mult mai relaxat şi muşchii mei binecuvântează răcoarea apei.

        Îmi place fata asta. E drăguţă şi are un aer atât de... inocent. Deşi... hm... Nu este chiar atât de inocentă... În seara aceea la petrecere a fost cu Eduard. Toţi au aflat asta, ba chiar l-am văzut cum se lăuda, pe diferite reţele de socializare, că au făcut sex în baie. A dat şi câteva detalii... Idiot! Acum dacă faci sex la o petrecere sau în altă parte, ar trebui să ştie tot cartierul?

          Asta m-a făcut şi pe mine curios în clipa în care am revăzut-o la piscină de la President. Karina nu sosise, cum a promis, şi atunci mi-a venit ideea să mă distrez cu Ancuţa. Am vrut să mă conving că este atât de pricepută pe cât a lăudat-o Eduard. M-a deranjat însă aerul de călugăriţă pe care l-a tot afişat în preajma mea. Oare nu-i plăceam? N-o atrăgeam? După cum spunea Eduard în una din postările lui, fata avea un palmares bogat. Erau mai mulţi băieţi care au dat like-uri comentariilor lui şi au relatat, la rândul lor, diverse ocazii în care s-au simţit bine cu Ancuţa. Atunci am vrut să-mi încerc puterea de seducţie şi am sărutat-o, o dată pe malul mării, apoi în muzeu, iar a treia oară la Bazilica Siriană.

         Aha, ce bine mă simt acum... Încep să-mi amintesc multe, chiar dacă nu totul.

          Îmi şterg corpul cu un prosop aspru şi îmi admir în oglindă musculatura pe care o întreţin cu grijă, în ciuda exceselor mele bahice sau sexuale. Da, arăt bine, Mama Natură a fost generoasă cu fizicul meu şi trăsăturile moştenite de la tatăl meu, care şi el le are de la bunicul şi tot aşa... până la a unsprezecea spiţă pe care mama s-a străduit să o descopere în cercetările ei prin bibliotecile din ţară şi din lume.

         Ea şi pasiunea ei pentru istorie...

         Cel mai bine ar fi dacă aş suna-o. Da, bună idee, dar ar trebui să am şi numărul ei de telefon.

          Of, Dane, nu te mai înveţi minte odată! Ştii doar că este esenţial într-o relaţie să obţii numărul de telefon al fetei, parcă aşa îmi spunea Rafaela, una dintre fostele mele iubite.

         Dar, ia stai puţin, se revoltă vocea mea interioară, eu de fapt nici nu am dorit o relaţie cu Ancuţa, doar am vrut să-i probez calităţile mult lăudate de Eduard şi de ceilalţi prieteni! Da, da...

          De fapt acesta era motivul pentru care nu i-am cerut numărul de telefon. Nu voiam să mă leg cu ea la cap şi apoi să se țină după mine, ca o lipitoare. Am păţit-o cu multe fete şi de-atunci sunt mult mai prudent. Unora dintre ele e preferabil să le dau de înţeles că le caut eu, aşa nu-mi mai provoacă dureri de cap.

         Oh, da, capul... Să iau mai bine două aspirine. Dumnezeu să-l ajute pe inventatorul acestei minuni!

         Îmi reiau şirul gândurilor în timp ce înghit pastilele cu multă apă. Sunt conştient că încă nu am terminat ceea ce-mi pusesem în cap cu Ancuţa, de fapt nici nu am ajuns cu ea acolo unde voiam. Recunosc faptul că mă incită cu aerul ei nevinovat, mai ales că ştiu ce experienţă are şi devin din ce în ce mai nerăbdător. Nu m-a mai atras de mult timp aşa o fată. Deja am pierdut cam mult timp cu seducerea ei.