Sub clar de luna

                    Nu am mai apucat sa spun ceva caci pleca. De ce nimeni nu mai lasa sa-mi termin propozitiile? Am aruncat o privire la masa lor si am ramas surprinsa sa vad ca si Rayn ma privea ca si cum ar fi vrut sa fi auzit despre ce am vorbit. Am inspirat adanc si am expirat, fara sa-l mai privesc in ochi. Apoi m-am ridicat de la masa si am iesit din cantina, odata ce clopotelul suna, grabindu-ma sa ajung la ora. 

                  Era ora de fizica in care stateam in banca cu el. Se pare ca ziua aceasta nu e una obisnuita , ca si atunci cand ma evita si nu vorbeste cu mine. Am intrat in clasa si m-am asezat la marginea bancii incepand sa desenez pe caiet. La scurt timp se aseza si el langa mine. Isi drese glasul si incepu sa vorbeasca , luandu-ma pe nepregatite:

                               - Ce-ai vorbit cu Steven? Spuse fara sa ma priveasca.

                               - Nu e problema ta.Intreaba-l pe el . I-am spus indiferenta. 

                               - Te-am intrebat ceva. 

                               - Iar eu ti-am zis ca nu e treba ta.

                           - Nu ma fa sa... Dar nu mai continua propozitia, caci i-am taiato rapid, simtind cum tensiune si nervii puneau stapanire pe mine, nemaiputand sa ma controlez.

                               - Sa ce? Sa te ridici  la mine si sa ma obligi sa-ti spun? Hai fa-o! L-am provocat.

                               - Termina. Spuse el cu maxilarul inclestat.

                               - Nu. Am spus la fel de incapatanata.

                                - Katherine. Spuse el amenintator. 

                   Era ca si cum ar fi spus : Taci naibi din gura si nu te baga in belele. Dar nu mi-a prea pasat de tonul lui asa ca am continuat. 

                                 - Kate. L-am corectat. 

                                 - Esti imposibila. Concluziona el.

                                  - Stiu , multumesc.

                                  - Nu cred ca sunt primul care o spune.

                                  - Nu , nu esti. 

                                  - Acum , raspunde-mi la intrebare.

                   Ma fixa cu privirea si aproape m-am topit in acei ochi caprui ca ciocolata topita. Revino-ti Kate! Mi-am dat mintal cateva palme si mi-am mutat privirea dintra lui, privind afara pe geam si incercand sa ma gandesc la ceea ce aveam sa spun. Dar avea un efect prea mare asupra mea, asa ca am scos cuvintele pe gura fara sa ma mai gandesc.

                                   - L-am intrebat de ce nu m-ai lasat sa merg singura.

                                    - Si ti-a raspuns? Spuse mai calm.

                                    - Da. A spus ca ai vrut sa ma protejezi. 

                                    - Asa e. Afirma el.

                                    - De ce sa ma protejezi? Am insistat. 

                      Bun. Acum revenisem la realitate. Ezita inainte sa-mi raspunda pentru ceva timp , apoi veni un raspuns, care nu ma multumi cu nimic. 

                                     - Nu conteaza. 

                                     - Nu-mi spune si tu acelasi lucru. M-am plans eu. 

                                     - A venit profesoara. Spuse el ignorandu-ma. 

                         Ma evita si isi indrepta atentia spre ora, fara sa ma mai priveasca sau sa faca orice gest inspre mine. Eu numai atenta nu eram . Incercam sa ma calmez, ca sa nu ma ridic din banca si sa incep sa tip la el. Poate as fi facut asta daca am fi fost singuri, dar nu eram si nu riscam sa ajung la director si poate sa si pic la fizica. Asa ca am stat cuminte in banca mea, incercand sa ma calmez si tocindu-mi mintea cu ceea ce-mi spusesera atat el, cat si Steven. Si era al naibi de greu sa fac asta!