Epilog

2.9K 217 41

                 Azi era cea mai trista zi din viata mea. Parintii mei au murit. Au murit... Iar eu am ramas aici cu Rayn si cu familia mea. 

                   Rayn avea dreptate , e ingrozitor sa vezi cum cineva imbatraneste si moare sub ochii tai. Totul mi se pare fara viata. Cat am fost cu ei totul era perfect. Nu mi-am dat seama de nimic. Nu mi-am dat seama ca ei nu vor mai fi. Dar ar trebui sa trec asa repede peste, nu?

                 Ei bine nu mi se pare asa usor. 

                 Stateam langa mormantul lor si plangeam. Stateam acolo de mult timp. Am ramas in oras , dar am stat departe de oameni . Mi-am terminat liceul si am facut si facultatea. Desi eu vreau sa merg sa muncesc undeva , Rayn nu vrea sa fac asta. 

                Incepuse sa ploua si sa bata vantul. Am simtit o mana rece pe spatele meu. Era Rayn. 

                     - Haide Kate. Te rog, haide acasa. 

                     - N... nu. Am spus printre lacrimi. Lasa-ma cu ei Rayn. Te rog... Am soptit. 

                     - Katherine , asta nu-ti face bine. Si o stii. Imi pare rau... 

               Isi puse bratele in jurul meu si ma ridica . Am inceput sa ma zbat desi stiam ca nu ma va ajuta. Incepu sa alerge iar eu mi-am pus capul pe pieptul lui , inca plangand.  

               Plangeam.... altceva nu aveam ce face. 

               Am simtit cum ma cuprinde un val de caldura. Eram in casa. Nu mi-am deschis ochii. Rayn urca cu mine in camera mea si ma puse pe pat. El dormea cu mine , dar aveam fiecare camera lui. Ma lasa sa ma schimb si am facut-o. 

                Mi-am luat ceva lejer si m-am pus in fotoliul de langa geam. El aparu si ma inveli cu o patura. 

                  - Lasa-ma singura, te rog... Am soptit. 

                  - Bine . Murmura el. 

           Ma saruta pe frunte apoi pleca.

           Ma simteam goala pe dinautru. Rayn a spus ca va trece, ca timpul va schimba totul . Sa speram ca asa este... 

                      ***

                    - La multi ani Kate! Strigara toti aruncand cu confetii in mine.

             Era a o suta aniversare a mea. Eram foarte fericita , petrecerea era una in familie , iar totul se desfasura foarte normal. 

             Kevin mancand si certandu-se cu Sara. Steven si Alyssa stand impreuna mai mereu. Apropo , nunta lor a fost chiar minunata. Si inca nu-mi vine sa cred ca Alyssa e vampir. Nu-si mai contacta parintii dar merse la inmormantarea lor. Bine macar ca ea nu cazu intr-o depresie , ca mine...

                  Am zambit si le-am multumit tuturor. 

                  Rayn ma saruta apoi imi dadu cadoul. Era un album de fotografii . Mi-au dat lacrimile cand le-am vazut pe cele cu parintii mei . Apoi am inceput sa chicotesc cand ii vedeam pe Sara si Kevin in spatele nostru , ori certandu-se , ori aruncand cu ceva unul in altul.  

                   Restul cadourilor au fost uimitoare. 

                  - Kevin ti-am zis sa nu mai mananci tort! Tipa Sara.  

                  - Dar e bun... se planse Kevin.

                  - O sa te ingrasi!

                  - Vampiri nu se ingrasa! 

                  - Si tu de unde stii? Esti cumva filozof sau om de stiinta ?! Lasa tortul acum! 

                  - Hai mai.... e prea bun! Si stii ca mie imi place ciocolata! Se planse Kevin.

                  - Vrei sa repet? Lasa tortul! Tipa Sara si incepu sa-l alerge pe Kevin.

             Mda... dragoste cu nabadai . Inca imi amintesc ziua cand i-am gasit sarutandu-se din cauza acelei provocari. La ceva timp dupa au devenit oficial iubiti , dar nu cred ca nunta va avea loc asa curand . Cat despre mine si Rayn , ei bine, nu stiu cand vom face noi nunta. Si daca o vom face , atunci sigur va fi o zi memorabila , daca nu o sa o strice  astia doi.

                      Sa raman tanara mereu, e un lucru minunat, daca totusi nu observi ce e in jurul tau. Stiu ca viata mea de acum incolo va fi perfecta. Totul va fi asa cum mi-am dorit mereu sa fie.                       Rayn ma lua in brate si am iesit pe balcon. Se vedea luna plina , alba si perfecta, ca noi. 

              Ma saruta inca odata si am ramas imbratisati, sub clar de luna. 

              Acum , imi dau seama ca asta e viata pe care mi-am dorit-o mereu , dar nu am crezut niciodata ca o sa o pot avea.

                              Da , am postat si un epilog. Chiar nu puteam lasa asa povestea. In orice caz , ma bucur  ca va placut . 

               PS : Am inceput o noua poveste cu vampiri : Academia vampirilor. 

               Mi-a placut cartea asa ca am scris una cam asa. Am vrut sa o '" modelez"  dupa cum am vrut eu. Sper sa va placa :))

Sub clar de lunaCitește această povestire GRATUIT!