Capitolul 3 - Complicatii

4.3K 231 11

                 - Ce vrei sa facem?

                 - Orice , ma plictisesc...

          Izbucni in ras.

                  - Ce? Ce-am zis?Am intrebat confuza.

           Abia reusi  sa se abtina ca sa-mi raspunda.

                 - Tu spui ca te-ai plictisit, dar eu de 136 de ani?

           Mi-am dat ochii peste cap si m-am indreptat catre usa.Si eu ce as putea face de saptesprezece ani? Ajunse in spatele meu si ma prinse de umeri. M-am cutremurat sub atingerea aceea rece si am inghetat.

                       - Te-ai suparat?

                       - Nu...

                        - Erai amuzanta , nu m-am putut abtine.

                        - Macar fac lumea sa rada. 

             Ma intoarse cu fata spre el si ma privi in ochi. Ma privea ca pe un fel de mancare.Ii era foame . M-am speriat si m-am desprins de el facand doi pasi in spate. Simteam cum inima imi bate in piept si am inceput sa tremur. Sunt singura in casa, cu un vampir flamand. Mai bine de atat nici ca se putea!  

                        - Kate, ce s-a intamplat?

                        - Ti-e foame! 

                         - Kate, sunt bine. Da , recunosc mi-e foame dar ma pot abtine . Serios.

                     - Esti vampir, ti-e foame si ai un om langa tine deci nu-mi spune mie ca te poti abtine!

                       - Nu o sa-ti fac nimic. Spuse pe o voce moale si ademenitoare.

        Se apropie mai mult de mine si-mi puse o mana pe fata. Era aspra si rece , dar totusi era placut. Mana ii cobori  jos pe bratul meu furnicandu-mi pielea. Stateam ca hipnotizata. Apoi mi-am amintit ca ii e foame. M-am desprins de el dar ma prinse de brat si mi-l stranse atat de tare incat credeam ca o sa mi-l rupa. Se pare ca eu o sa fiu cina.

                        - Da-mi drumul! Rayn da-mi drumul! Lasa-ma!

                        - Chiar credeai ca  e asa simplu sa stai langa un vampir ? Ei bine te-ai inselat.

                 Imi stranse si mai tare bratul si am cazut in genunchi de durere , tipand . Avea dreptate , nu era chiar asa simplu sa stai langa un vampir. In niciun caz langa unul flamand. Eu sunt om , el e vampir. Prada si pradator. Asa eram noi acum , doar ca eu sunt prada... 

                     Nu trebuia sa ma fi apropiat de el  asa mult. Dar nu , eu si curiozitatea mea. Il priveam , cu lacrimi in ochi si tremurand incontrolabil. Se pare ca acum nu mai are nici o cale de scapare, iar asta parea a fi sfarsitul. Daca as fi stiut ca e atat de periculos, 

             Ma ridica si ma impinse in perete. In ochi i se vedea atat foamea cat si furia . Iar eu eram moarta de frica. Zambi satisfacut parand mai infricosator. 

                          - Da Katherine , te-ai inselat . Ce e? Nu mai esti asa curajoasa nu? 

                          - Rayn te rog... am spus pe o voce sparta.

Sub clar de lunaCitește această povestire GRATUIT!