Sub clar de luna

4.6K 241 7

                    Trebuia sa aflu ce e cu ei. Era ceva anormal si foarte, foarte ciudat, iar eu eram pornita sa aflu ce era cu ei, orice ar fi fost..  In orice caz nu-i inteleg , de ce sunt asa retrasi? Cu mine sunt altfel. Si in plus sunt foarte palizi, frumosi cu niste trasaturi perfecte si reci.Dar acum vine intrebarea : Ce sunt ei? Am deschis laptopul si am inceput sa caut : piele palida , reci si foarte frumosi. Rezultatul a fost : ,, vampir" .   Cum adica? Nu existau. Cel putin eu una nu  cred in astea. Nu prea imi venea sa cred dar am dat pe primul site. 

                       ,, Sugatori de sange, de preferat uman. Ies numai noaptea pentru ca lumina soarelui ii arde. Palizi , cu o temperatura scazuta a corpului... "

                         Si nu am mai putut citi mai departe. Asta era cu totul si cu totul o aberatie, vampirii nu existau si eu nu percepeam asa ceva. Nu exista nimic din ce era acolo , totul era doar un mit. Am inchis furioasa laptopul si m-am pus din nou pe ganduri. Cine ma poate lamuri pe mine cu chestia asta? .... Devan.

                      Devan e unul din colegii mei , cam obsedat de chestiile paranormal. Sau sa spunem, foarte interesat de ele. Poate imi da el mai multe informatii. Sper.  Mi-am luat geaca si am iesit din casa , dorindu-mi sa ajung cat mai repede acolo si sa pot afla cat mai multe. Desii stiam ca voi aparea ca o nebuna la usa lui, totusi nu am . Casa lui nu era departe de a mea. Am batut la usa si mi-a raspuns chiar el.

                          - Buna Kate. Spuse surprins.

                          - Buna Devan. Am nevoie de niste ajutor. Am spus eu , fastacindu-ma.

                          - Ok... intra. 

                  Casa lui era una draguta, putin mai mica ca a mea si destul de interesanta. Ma conduse in sufragerie si imi facu semn sa ma asez pe unul din fotoliile de langa semineu. In aer se simtea un miros usor de vanilie si era chiar placut, ma simteam ca acasa la bunica, cand eram mica. 

                               - Vrei ceva de baut? ma intreba el. 

                               - Nu , multumesc.

                               - Deci , despre ce e vorba? Spuse el asezandu-se pe fotoliul de langa mine.

                               - Devan , ce stii despre vampiri?

                Poate o sa ma creada nebuna. Nu, chiar sunt nebuna, pentru ca un om normal nu ar prea intreba asta. 

                               - Vampiri? Pai depinde ce vrei sa stii.

                                - Totul! Absolut tot. Si nu ma intreba de ce, te rog.

                             - Ok... pai sug sange, nu au reflexie , sunt palizi, reci si foarte frumosi, dar mai ales puternici.

                                - Cum iti dai seama ca un om pe care il crezi normal , e vampir?

                      Am asteptat sa raspunda, dar stiam deja raspunsul.

                            - Pai ti-am spus , sunt palizi si foarte reci. Destul de retrasi si ... diferiti de ceilalti.

                             - Aha... ok Devan , multumesc mult. Am spus ridicandu-ma.

                      Ma conduse pana in hol si am plecat in viteza acasa. Tot ceea ce imi spusese el, a fost doar o confirmare pentru ceea ce am vazut pe internet. Si stiam ca el nu ar minti, dar nu mai stiam ce sa cred despre ei.  Erau sau nu erau? A fi sau a nu fi? Asta era intrebarea...

                        Desii eu tot nu eram convinsa ca existau. 

                   Imediat ce am ajuns am incuiat totul si am urcat inapoi sus. Era deja tarziu asa ca m-am pus la culcare. Oare ce se va mai intampla maine? Degeaba incercam eu sa adorm caci nu puteam. Oare daca asta e adevarul ? Ce-mi vor face daca afla ca le stiu secretul? O sa ma omoare? Nu stiu ce aveam dar abia asteptam sa-i revad.  Nu, nu puteam sa fiu atat de nerabdatoare , nu era posibil. Am adormit intr-un final cu gandul la ei.

                    Urmatoarea zi la scoala , aveam prima ora cu Rayn .  Alyssa era ocupata cu chestiile pentru bal iar eu urmaream vampiri. L-am ignorat complet pe parcursul orei si la fel facu si el. Am incercat sa fiu atenta la ore nu la ei. Si asa am si facut. In pauza nu se mai intampla nimic iesit din comun . Am stat la masa cu Alyssa si ceilalti . Cand am privit la masa lor , discutau intre ei , avand fetele inexpresive. Steven isi intoarse capul spre mine iar eu mi-am mutat privirea in alta parte, simtind cum stomacul mi se strange ghem. Speram sa nu fi observat asta.

                      Dupa ore am ajuns in sfarsit acasa. Am incuiat usa si am mers in bucatarie sa-mi fac ceva de mancare . Si pana l-a urma m-am ales cu un bol de cereale. Am urcat sus ca sa ma apuc de teme si am deschis usa camerei iar cand am vazut cine era inauntru am m-am innecat cu mancarea si am scapat bolul cu cereale pe jos .Am fugit jos pe scari tusind si incercand sa nu ma impiedic sau sa cad. In camera mea statea Rayn. Ma prinse inainte sa ajung la usa, cu mainile acelea reci ca gheata. Am incercat sa strig dar nu puteam . Ma simteam ca intr-un film de groaza. Ma privea furios iar eu nu mai stiam ce sa fac.  Nu mai aveam cu sa scap.  Am inceput sa tremur si l-am privit speriata.

                            - Da-mi drumul! Am spus.

                         Dar asta nu ma ajuta cu nimic.

                           - Se pare ca ai aflat mai repede decat ma asteptam. 

                   Ma privi rece. Ochii lui aveau culoarea caramelului. Se pare ca Devan a uitat sa-mi spuna ceva. Imi dadu incet drumul iar eu am facut cativa pasi in spate speriata, incercand sa caut o cale rapida de scapare. Dar isi dadu seama si ma tintui cu privirea.

                            - Ti-e frica de mine?

                   Nu i-am raspuns. Normal ca-mi era.

                           - Esti ... un vampir. Am spus in soapta.

                           - Asa e . Spuse oftand.

                           - Nu se poate. Voi nu existati, nu e posibil. 

                          - De ce?

                          - Esti un monstru! Am strigat simtind cum ceva ma apasa in piept.

                  Se intuneca la fata si pentru un moment mi-am tinut respiratia si am inceput sa numar pana la zece. Apoi deschise ochii si ma privi patrunzator.

                         - Asta crezi? Poate ca sunt. Spuse incet. Sau cel putin am fost.

          Apoi am regretat ce am zis. Stiam ca avea sa se intample ceva rau.

Sub clar de lunaCitește această povestire GRATUIT!