Sub clar de luna

3.9K 230 12

            - Stiam , stiam , stiam! Porumbeilor! Striga Kevin amuzandu-se pe seama noastra.

            - Kevin! Striga Rayn.

         Kevin isi mentinu buzele lipite pentru cateva secunde. Nici nu ajunsesem sa numar pana la zece, caci izbucni din nou in ras, sub privirile iritate ale lui Rayn. Trebuie sa recunosc, tipul e chiar amuzant, desii e vampir. 

            - Ok , gata ! Am spus eu.

           - Bine , bine! Spuse el disparand. 

           - Oh.. bine , atunci ne mai vedem. Spuse Sara imbratisandu-ma rapid. 

           - Sigur. Am spus  zambind. 

      Imi zambi si ea si disparu sus . 

            - Te duc acasa? Ma intreba Rayn. 

            - Sigur. Avem ceva de discutat. Am spus eu .

      Ma privi intrebator si incepu iar sa alerge cu mine in brate. De ce nimeni nu ma asculta? M-am trezit inapoi in camera mea. Imi dadu drumul si m-am intors cu fata spre el . 

            - Parca ti-am zis sa nu mai faci asta. 

          - Iar eu ti-am zis ca asta era cea mai rapida cale. Spuse aparand in fata mea , destul de aproape de mine. 

         Am inghitit sec si am evitat sa-l privesc. 

             - De ce ai spus ca o sa-mi petrec ziua cu tine?

             - Vroiai sa stai ore intregi in mall cu Sara?

             - Nu dar... nu inteleg.

             - Nu-ti fa griji , nu te musc.

             - Nu de asta mie frica. 

             - Atunci de ce ti-e frica Kate? Spuse apropiindu-se mai tare de mine. 

         Respira Kate! Respira. L-am privit in ochi si  el facu la el. Ei bine, nu a fost cea mai buna idee sa fac asta, caci acum , gandirea mea se evaporase cu totul. 

             - Eu... mie... 

             - De ce nu poti raspunde?

        Pentru ca un vampir sta la zece centimetri de fata mea! Iar partea cealalta... nu mai conteaza!

              - Cine a zis ca nu pot raspunde? Am spus facand cativa pasi in spate. 

              - Vrei sa ne certam din nou?

              - Nu ... 

       Nu ca m-ar deranja.

               - Nu mie frica de tine.

               - Atunci? 

               - Mi-e frica ca nu pot fi cu tine. 

       Nu ar fi trebuit sa zic asta, niciodata. Simteam cum pulsul meu o ia razna si simteam un gol in stomac. Ma va respinge, stiam asta. Mi-am strans mana in pumn, incercand sa ma calmez si sa nu spun iar vreo prostie. Acum stia, dar si eu stiam, ca nu avea sa se intample nimic intre noi. El nu ar accepta niciodata. 

               - Cred ca ar trebui sa plec... Spuse el intorcandu-se cu spatele la mine. 

               - Rayn ... scuze , nu trebuia sa zic asta.

               - Nu trebuie sa-ti ceri scuze. Nu e vina ta. 

               - Ba da! Te rog stai! 

               - Vin sa te iau de dimineata. Spuse el, deschizand usa. 

               - Unde mergem?

               - O sa vezi maine. Spuse disparand.

               - Rayn!

         Deja plecase. De ce am spus-o? O sa creada ca sunt nebuna dupa el ... Ah! Eu si gura mea mare! M-am schimbat si am intrat pe laptop . Am navigat pe net pana tarziu cand ma luase somnul. Oare unde o sa mergem maine ? Buna intrebare, dar nu avea cine sa-mi raspunda. Golul din stomac se marea si stiam ca nu am facut bine sa spun acele lucruri. Nu am facut deloc bine sa le spun.

          Daca o sa stea departe de mine? Ce-am facut?

               Razele soarelui imi inundau camera. M-am intors pe partea cealalta si arpoape ca am sarit doi metri in sus. Sara imi cotrobaia prin sifonier iar eu nici macar nu stiam ca e aici.

                 - Ce cauti aici? Am spus.

                  - A , te-ai trezit? Neata. Pai trebuie sa-ti aleg hainele.

           Zambi inocent, cautand in continuare prin sifonier. Incepea sa ma sperie, dar intr-un mod... acceptabil. 

                - Stii unde mergem? Am intrebat-o afundandu-ma din nou in perne.

                - Nu si nu ma intereseaza.

                 - Ok... pai mersi ca ma ajuti... eu cred ca o sa mai dorm putin. Am spus cascand.

             - Eu zic ca ar fi mai bine sa te trezesti , e destul de tarziu.

               - Ce?! O , doamne. Am spus ridicandu-ma si privind ceasul de pe noptiera. Da , atata era. Am sarit ca arsa din pat si am fugit la baie. 

             Mi-am facut un dus rapid si toate cele necesare in zece minute apoi m-am intors in camera. Sara imi alesese deja tinuta si m-am imbracat rapid. Erau o pereche de blugi gri  , un tricou alb pe care scria ceva , nu m-am obosit sa citesc ce , si un hanorac tot alb. mi-am luat tenesii gri si mi-am prins parul intr-o coada. I-am multumit Sarei iar aceasta pleca rapid spunand ca Rayn avea sa apara cat mai curand. La cateva minute dupa plecarea ei se auzi soneria. Am coborat rapid jos si am deschis.

               Rayn statea in prag privindu-ma fix. Nu i se citea niciun sentiment pe fata.

                  - Esti gata?

                   - Da... sa mergem. 

         

Sub clar de lunaCitește această povestire GRATUIT!