Sub clar de luna

3.8K 225 8

                 - Mda...sigur. Spuse varcolacul . Acum spuneti odata , ne lasati sa stam sau e razboi?

                 - Aveti o luna la dispozitie sa ne aratati ca va puteti integra. E singura voastra sansa, daca nu , e razboi. 

           Toti pufnira si incepura sa comenteze inafara de unul . Era inalt, brunet cu ochi albastri si ma privea destul de uimit si ciudat. Care e problema lui? Dupa ce se linistira cel blond spuse:

                - Bine acceptam. Haideti baieti. Pe curand Katherine!

                - Pa. Am spus eu incet. 

       Cel blond ranji si se intoarse sa plece alaturi de ceilalti. Ce idiot. 

       Stiam ce avea sa urmeze, Rayn se va supara si va incepe sa urle la mine ca de ce nu l-am ascultat si bla bla bla... Ei bine poate sa tot urle. Dar nu o facu. Ma privi evident suparat si se indrepta spre casa. Elisa disparu si ea. Estella si Hess aveau ceva treaba, Sara s-a dus in camera ei iar Kevin sa se uite la nu stiu ce meci. 

                 - Ei bine am ramas numai noi. Spuse Steven. 

                 - Unde s-a dus Rayn?

                 - Cel mai probabil in camera lui.

                 - Ma duc sa vorbesc cu el. Am spus. 

                 - Etajul 1 , ultima camera. 

                 - Mersi Steven. Am spus zambind slab. 

         M-am indreptat spre casa cu pasi mari. Am ajuns rapid la etaj si am traversat rapid holul pana la ultima usa. Era o usa de lemn , de o culoare deschisa si foarte simpla. Am batut incet la usa si dupa cateva minute i-am auzit vocea. 

              - Intra. Spuse. 

         Am deschis usa si am pasit intr-o camera imensa si luminoasa. Avea un perete de sticla de unde se vedea mare parte din padure. Mobilierul era pe albastru , pereti crem si tavanul alb. El statea cu spatele la mine privind padurea.

             - Ce? Acum ma ignori?

        Nu spuse nimic. 

              - Da , da,  stiu... nu trebuia sa ma bag , scuze. 

              - Si totusi de ce ai facut-o? Spuse .

              - Pentru ca...

              - Nu te-ai putut abtine! Spuse cu o voce tunatoare. 

              - Scuze!

              - Kate, ti-am spus ca sunt periculosi.

              - Bine! Am inteles! Nu o sa ma mai apropii de ei! 

         Ofta si se intoarse cu fata spre mine. 

              - Asta si vroiam. 

              - Ok... scuze.

       Aparu brusc in fata mea. Era atat de aproape de mine. I-am evitat privirea dar imi prinse fata in maini si ma facu sa ma uit la el. 

Sub clar de lunaCitește această povestire GRATUIT!