Manticora

21 2 1
                                    

Fug. Asta fac. Fug.
Fug de întunericul care ma acaparează si s-ar peste coșmaruri .

Întunericul , un abiz imens de moarte si ura, prinde tot ce ii sta in cale , in încercarea de a ma prinde .

Cad . Si atunci o mână rece si fina ma prinde de talie, făcându-ma sa simt mi de fluturi in stomac .

Inima imi bate puternic , iar un ras ma face sa ma cutremur . Un ras atât de cunoscut ....rasul lui.
Tip, dar lui nu ii pasa . Ma trage spre abis , in Timp ce eu ma zbat, prinzând-ma de un copac .

Atunci , copacul dispare , iar eu sunt trasa in abis.
- Aaaaaaaaa ! Tip eu , si , cand cad in abis , doua brațe puternice ma cuprind , strângându-ma cu toata puterea.

Ma pierd in ochii lui , dar el imi da drumul , iar eu cad in flăcările negre ce emana caldura infernală care ma arde încet .

Puteam simți durerea , încet încep sa plâng .

- Olya ! Striga o voce .
- Olya !
-Olya !
-Olya !

Ma trezesc , transpirată si cu lacrimi in ochi , in Timo ce ochii mari si superbi ai prietenei mele ma privesc temători .
- Olya ! Esti bine?
- Da. Cred ....
Cât e ceasul ?

Leya își privește ceasul alb de la mana .

- 07:45 . De ce ?

- Sa plecam. Nu e sigur . Alta dihanie ne va putea găsi imediat aici . Hai sa strângem sacii de dormit .

Leya ma asculta , ceva neobișnuit ei , care e un lider înnăscut. Dar cred ca si ea realizează gravitatea situației, asa ca ma asculta pentru prima oara in 3 ani de cand ne cunoaștem .

- Olya ! Mișcă mai repede si nu mai visa ! Hai ! Strânge ăla mai rapid , melcule , nu vezi ce înceată esti ? Si te mai numești fata , mai degrabă fetița . Ia aia in mana ca nu mișcă si .....

- Leya ! Tip eu si alerg spre ea , trântind-o jos, in secunda in care un monstru cu coada se scorpion era gata sa o lovească .

- Drace ! Spuse ea . Esti cumva lesbi ? Ca plec fără ti....oh Doamne !

Leya face ochii mari , apoi respirația i se accelerează .

- Drăcia dracului ! O Manticora ! Spuse ea scoțându-și cuțitul din buzunar . Un briceag imens , mai exact.

Leya alerga spre ea , ferindu-se de lovituri , dar eu nu sunt in stare sa ma mișc . Malicora sau cum dracu se chema chestia aia , nu se lasa deloc , in timp ce Leya cel mai probabil a obosit .

Dar nu se lasa . Continua sa lupte . Eu o privesc , încremenită , si imi pot auzi chiar si bătăile inimi.

- Olya ! Ajuta-ma !

Manticora o pune pe Leya la pamant .
Era cât pe ce sa ii dea lovitura de gratie , in Tim ce ea se zbătea .

In secunda a doua , o sabie ii reteza coada manticorei .

Un baiat brunet , cel cu sabia , se lupta acum cu monstrul , in Timp ce un alt baiat dragut cu parul cârlionțat o ajuta le Leya sa Se ridice .

O fata blonda veni către mine.

- Esti Ok ? Spuse ea .
- Da. Am spus eu simțind cum pulsul imi revine la normal.

- Atunci lupta dracului si nu mai sta ca Mămâia ! Spuse fata aruncându-mi o privire
urâtă.

Eu nu puteam . Pur si simplu . Simteam ca nu trebuie sa lupt .

Leya il împinse pe băiatul frumos care o ajutase , luându-i sabia si pornind către monstrul hidos , care își aduse prieteni , căci alte 2 manticore apărura.

- La dracu ! Spuse ea , scuipând.

Băiatul arătos o privea cu ura, pentru ca ii furase arma .
Nu înțeleg care era problema , dim moment ce mai avea o Sulița la el.
De unde naibi au arme ?

Blonda , Aratosul si ăla cu sabia ,se lupta cu cele doua manticore , in timp ce Leya le reteza cozile , lasându-i practic fără prea multă apărare .

- Vino aici Olya ! Spuse ea .

Ceva ma ținea strâns . Simteam cum ma duc in jos .

Nisip mușcător .

Ajutor !!!!!! Tip eu.

Leya se uita la mine , moment in care manticora o doboară de pe spinarea ei, aceata căzând si pierzându-și constinta .

- Leya ! Tip eu. Cattaleya !

Băiatul cârlionțat o ia imbrate , si o aduce la mine .
Imi oferă mana , iar eu o prind recunoscătoare .

Dupa 3 minute , băiatul ma scoate din nisip , iar eu il îmbrățișez, simțind fluturi in stomac .

- Mersi....Ăăă....
- Leo !
- Leo. Sunt Olya !
- Încântat , domnișoara nu vreau sa lupt .

Cu asta , ma împietrit . Nu sunt o lasa ! Eu am vrut sa lupt ...dar...
Nu
Chiar nu am nicio scuza .

Manticorele au fost învinse , iar toti ne îndreptam Sore un loc numit ,,Tabăra Semi-Zeilor ".

Cand am ajuns ,locul ma făcea sa ma simt ca acasă .

Leo o ținea pe Leya imbrate , ducând-o într-un loc unde spunea ca sunt copiii lui Apollo .

Nu aveam nevoie de explicații . Percy imi spuse pe drum , iar Leya știa . De unde ? Asta era întrebarea.

Am fost Dusa la cabana 11, unde erau copiii lui Hermes , iar Leya a fost dusa de băiatul ăla super sexy la cabana 7, unde erau ,,medicii".

Am ieșit sa iau aer.
Atâtea informații intr-o singura zi....imi dădeau dureri grave de cap.

M-am întors cand am auzit un zgomot , iar dupa m-am împiedicat de aer , căzând pe jos .

Am deschis ochii , întâlnind o pereche de ochi negru , care ma priveau cu dezgust .
Atunci , fără sa stiu de ce , m-am simțit cel mai jalnic om de pe pamant .



Hei !!! Prima mea carte.....Dap , încăpătoare .
Ce părere aveți pana acum ?
Ly❤️❤️❤️🖤🖤🖤

Olya Whitfeld- Nico di Angelo /PJO\Donde viven las historias. Descúbrelo ahora