Jocuri Sângeroase

Hai să ne jucăm

Mă ridicam din pat privind prostit spre fereastră, unde puteam observa apusul lent al soarelui. Nu puteam să îmi dau seama cum reușisem să dorm atât de mult timp fără să fiu trezit de cineva, însă mă simțeam perfect odihnit în acea zi. M-am încălțat în papucii de casă și am pornit spre ușă, aruncând o scurtă privire prin camera de oaspeți în care aveam să îmi mai petrec alte câteva nopți bune până când va veni vremea să mă întorc cu părinții mei acasă. Îmi plăcea locul ăsta, însă nu puteam rămâne definitiv. Clanța veche a ușii începu să scârțâie în timp ce o apăsam, dând să ies în coridor, unde se părea că stătea Dan cu spatele la mine ținând în mâna stângă un cap. Sau cel puțin așa mi s-a părut pentru câteva clipe. Însă nu mi se părea. Din gâtul acestuia picurau încă câțiva stropi mici de sânge, căzând într-o  băltoacă destul de mare de pe podeaua din lemn de stejar. Era capul lui George. Îi recunoscusem armata de pistrui de pe față și nas. Sau ce se mai putea observa din ei. Ochii lui sticloși erau acum larg deschiși și puteam să constat fără prea mare dificultate că priveau doar în gol. Gura îi era deschisă și însângerată, parcă încercând să strige disperat după ajutor. Simțindu-mi prezența în spatele său, Dan își întoarse lent către mine fața-i însângerată, pe care se schiță un mic zâmbet și care începuse să-mi emane o nesfârșită teroare în suflet.
-Hai să ne jucăm!  Exclamă acesta, rânjind cu toată plăcerea. În mâna dreaptă ținea o toporișcă de pe mânerul căruia picurau fără grabă alți stropi de sânge, cândva aparținându-i lui George.
-Dan, ce dracu' faci? Am întrebat eu cu vocea pe jumătate ștearsă de groază. Rânjetul i se accentuă și mai tare pe chip, dezgolindu-i dinții însângerați.
- George n-a vrut să se joace cu mine! Spuse el, izbucnind în hohote înfundate de râs. Se amuză atât de tare încât capul fratelui său îi alunecă din mână prăbușindu-se ca un lemn în băltoaca de sânge de pe podea, împrăștiind mai mulți stropi către mine și aterizându-mi pe materialul fin al  pantalonilor de  pijama.
- Haide să ne jucăm cu mămica și cu tăticul. Spuse el cu o voce blândă. Se comporta ca un copil inocent. Un criminal cu dinți de lapte. I-am pus în cutia pentru păpuși, continuă el, și de abia așteaptă să le radem sprâncenele cu toporișca. Îl ascultam cu gură căscată, neștiind pe unde să fug ca să pot scăpa de prezența lui cu adevărat sadică. Ce om întreg la minte putea să spună așa ceva? Poate că mai urma să îmi mai spună că vrea să facă ciorbă cu degetele picioarelor mele sau de ce nu, cu creierul meu.
- Cred că nici tu nu vrei să te joci cu mine, spuse acesta uitându-se ciudat la mine. Dacă tu nu te joci cu mine, atunci am să mă joc eu cu tine! Se înfurie el prinzându-și toporișca în ambele mâini și apropiindu-se încet.
- Dan ce naiba tot spui acolo?
Dar acesta nici nu mă mai asculta, ci își făcu avânt la toporișcă pregătit să-mi prindă capul. M-am întors disperat pe călcâie și am fugit din nou în camera mea, închizând ușa și atât. Se părea că cineva a uitat să lase o cheie și în broasca ușii mele. Fără să mai apuc să fac ceva, năvăli repede pe ușă, prinzându-mă pe picior greșit. M-am întors încercând să fug spre fereastră, dar am simțit imediat cum metalul toporișcăi îmi străpunge spatele trimițându-mă la podea. Mai apucasem să aud un urlet plin de furie, când unealta mă izbi de această dată în ceafă, alungând-mă în beznă. Mă trezisem plin de sudori, în aceeași cameră,  doar că acum nu mai visam. Gâfâiam din toți plămânii, îndreptându-mi într-un final privirea către fereastră. Razele soarelui începeau să pătrundă înăuntru, făcându-mă să mă simt ușurat și recunoscător față de această dimineață liniștită de toamnă.