END- intre razboi si...infinit? ✔

Lucy-Happy Easter!

Il vad intorcandu-se spre mine, inconjurat de valuri inalte si turbate din flacari.

Alerg spre el disperata cu mana intinsa, iar cand privirea lui verzuie ca smaraldul se intersecteaza cu a mea, o groapa abisala ca smoala imi apare sub picioare, eu cazand in viteza inauntrul ei.

Aerul imi facea taieturi adanci in carne, facand dare de sange sa tasneasca.

Ma lovesc brutal de suprafata lucioasa de la baza, avand ochii inchisi.

Imi deschid ochii si incremenesc.

Mana lui Gray imi strangea gatul, tinandu-ma deasupra pamantului.

Corpul lui era pe jumatate cufundat de culoarea smoalei, ochii sai rosii stralucind.

Vad dare de sange scurgandu-mi-se printre buze, in timp ce imi balanganeam picioarele ingrozita, tinand strans cu mainile bratul lui pentru a ma elibera de stransoare.

Simt cum ceva ma arde si cad la pamant. Privirea mi se incetoseaza, abia mai percepand imaginea din fata mea.

Insa un par salmon ma face sa ii deschid ingrozita.

Era Natsu, cu corpul pe jumatate inghitit de umbre malefice si mana intinsa in sus. Din ochiul sau pe care inca il puteam vedea se scurgeau siroaie de lacrimi amare.

Insa simteam cum si eu sunt trasa de acelasi univers, scufundandu-ma in acelasi ritm cu el.

Imi intind disperata mana pentru a-l prinde ca sa-l pot salva, insa cand sa il prind, groapa il inghite pur si simplu de tot.

Un singur tipat mai apuc sa scot, urmand sa fiu trasa brutal in acelasi abis arzator.

Insa nu a fost asa.

Coboram delicat spre fundul unui ocean. Intindeam mana spre lumina, simtindu-mi ochii obositi si corpul amortit.

Deodata, ajunsa aproape de taramul umbrelor, imi misc buzele pentru a striga si ma zbat pentru a apuca lumina, insa fara nici un folos. Pana si tipatul meu agonic era unul mut.

Simt cum ma lovesc de ceva si deschid ochii.

Mana unui Natsu scaldat in umbrele intunericului, cu ochii fara sclipire sau pupila, incerca sa puna mana pe mine, plina de flacari negre.

In secunda urmatoare, peisajul se schimba iar, o mana inflacarata strapungandu-mi abdomenul. Mana lui.

Insa cea mai ingrozitoare imaginea a fost cea care a urmat.

Intr-o biserica micuta cu geamuri inalte pe care intrau mici raze de soare, in partea din fata stateam eu, tintuita la maini si picioare pe o cruce din lemn subred.

Iar in fata trupului meu mort statea el, in genunchi, plangand cu ardoare si lovind furios podeaua cu pumnii inclestati.

- Luce! ii aud strigatul disperat arzandu-mi sufletul.

Un curent rece a trecut pe langa mine, aratandu-mi niste scene ce o sa ma bantuie mereu.

O sabie indreptandu-se spre el.

Ma arunc in fata sa pentru a o opri chiar daca ma va costa viata.

Si totusi, nu o simt.

Ingrozita, imi intorc privirea.

O alta eu plangea, iar Natsu isi tinea mainile pe umerii mei, cu capul plecat.

- Nu plange pentru cineva ca mine...

Sabia ii strapunsese spatele adanc.

Se prabuseste, barbia lui stand pe umarul acelei eu.

- Luce...se aude vocea lui calda precum o soapta, un zambet micut conturandu-i buzele.

In secunda urmatoare, se prabuseste la pamant, eu vazandu-ma umpluta de sangele lui.

Iar ca si cum nu ar fi fost de ajuns, plante ascutite precum niste lame de sabii rasar din pamant si il strapung.

Abia in momentul​ in care isi simte propriile lacrimi reuseste sa se trezeasca.

Respira greu, simtindu-se de parca a fost electrocutata.

- Te voi salva, Natsu...fie ca vrei sau nu...

Paste fericit! De cand ne tot vedem cu seria asta? Cred ca un an. Oricum, sarbatori cum vreti voi!