END- intre razboi si...infinit? ✔

12 + moment Jerza

- Gray...sopteste stins. Mai este ceva ce ar trebui sa stiu?

- Mie chiar imi pasa de tine Erza...nu am vrut sa te ranesc!

Vrea sa o imbratiseze, dar ea se fereste. Privirea ei rece il face sa simta cum un cutit i se infinge lent in inima.

- Pazeste-ti spatele, Gray. Nu te gandi la asta ca la o victorie, ci din contra. Va fi cel mai minat teren pe care ai calcat vreodata.

Inainteaza plina de ura.

- Sa mergem. Jellal ma asteapta.

Gray si Natsu isi arunca priviri ucigatoare. Gray transmitea ura prin toti porii, vrand sa sara parca al gatul rozaliului si sa-l sfasie in bucati, torturandu-l pana la moarte. In schimb, Natsu avea un zambet murdar si o atitudine de superioritate greu de intrecut, ceea ce il facea pe devil slayer sa innebuneasca de nervi.

- Ne vedem pe campul de lupta, END. ii arunca cu aciditate vorbele in fata, dupa care pleaca in pas furios.

Din perspectiva Erzei.

Inaintez cu pasi apasati pe micuta carare.

- Erza, ai tacut tot drumul, putem vorbi macar?

Nu am de gand sa-i vorbesc. Vreau doar sa ajung la Jellal. E singurul in care mai pot avea incredere.

Trantesc usa de perete si alerg spre cea a camerei mele, pe care o incui dintr-o miscare.

- Erza? aud vocea lui surprinsa.

Ma intorc, moment in care sunt trasa in imbratisarea lui stransa. Imi pun capul pe umarul sau, dand frau liber lacrimilor.

- Jellal...soptesc cu amaraciune.

- Ce-ai patit, zana mea cu par scarlet? spune ingrijorat, mangaindu-mi parul.

- M-a mintit...in tot timpul asta tot ce a facut a fost sa se joace cu mine...

- Despre ce vorbesti, Erza? zice indepartandu-ma usor, pentru a ma privi in ochi.

- Nu Gray este cel care mi-a ucis mama. Natsu a facut-o.

Ochii albastriului se maresc in semn de soc.

- Ma voi razbuna, Jellal. Il voi face pe Gray sa sufere.

Acesta ofteaza.

- Presupun ca nu am cum sa te opresc. Prin urmare voi fi de partea ta. Ca intotdeauna.

- Multumesc...esti singurul in care mai am incredere.

Din perspectiva lui Lucy.

Ma ridic incet de pe podeaua rece. Toata noaptea doar am plans. Strigate disperate de durere imi tulburasera inima.

Imi sterg lacrimile cu bratul si imi iau geanta pe umar. Trec cu mana prin par, imi imbrac geaca de iarna pe care o am, urmand sa-mi incalt cizmele si ies.

Primii fulgi de nea isi fac aparitia. Candva, acesta era un motiv de bucurie pentru mine. Insa acum, ma gandeam doar la faptul ca nimeni nu se va putea bucura de luna aceasta frumoasa plina de sarbatori si veselie din cauza razboiului.

Inaintez in tacere spre liceu. Cand sa intru inauntrul clasei, cineva ma trage dupa el, intr-o camera intunecata. Vreau sa tip, dar imi astupa gura.

- Sunt eu, Lucy.

Ma calmez.

- Ce faci, Erza? spun dupa ce isi retrage mana.

- Am venit sa te avertizez. Nu trece de partea lui Gray!

Imi maresc ochii.

- De ce?

- E doar un mincinos. Tot ce va face iti va rupe inima in mii de bucatele! Te avertizez spre binele tau! Nu avea incredere in Gray! Cu asa prieteni ca el, nu-mi mai trebuie dusmani. Pazeste-te!

Iese ca o furtuna din incapere, lasandu-ma singura in adancul intuneric, cuprinsa de tacerea asurzitoare ce ma facea sa simt cum cedez psihic.

Ma las usor sa cad in jos, sprijinindu-mi spatele de perete.

- Cu asa prieteni ca el, nu-mi mai trebuie dusmani.

Ce vrea sa insemne asta? La ce se refera? Si mai ales, ce i s-a intamplat atat de grav, intr-un timp atat de scurt?

Din perspectiva lui Gray.

Lucy isi face rapid aparitia in clasa.

- Te-ai gandit la propunerea mea, Lucy?

- Da, m-am gandit. Refuz. zice vehement.

Ma uit surprins la ea.

- De ce?

- Singurul meu scop in privinta acestui razboi este uciderea lui Natsu. N-am de gand sa ma implic nici mai mult, nici mai putin.

Din perspectiva autorului.

Noapte pune rapid stapanire pe cer. Taberele isi fac aparitia, mai impunatoare ca niciodata. Sentimentele adanci de ura si dorinta de a se razbuna ii faceau tot mai infricosatori.

Avea sa fie o seara victorioasa, sau una plina de suferinte? Si mai ales, pentru ce tabara?

Mai ales ca ingerii nu si-au facut inca mutarea.

Erza alearga cu rapiditate spre locul unde urma sa se desfasoare lupta ei contra unuia din membrii temutii ai Tartarosului.

Mira, in schimb, inainta prin neant fara a stii ce o asteapta.

De data aceasta, Natsu hotarase sa ramana pe campul de lupta. Insa nu avea de gand sa lupte cu Mard Geer, ci cu Seilah, tovarasa desavarsita a Kyokai, care mai mult ca sigur vrea razbunare pentru prietena sa draga.

Juvia, care era aici sa il ajute pe Gray, avea sa fie greu incercata.

Rozaliul inainteaza lejer cu pelerina plutind usor in vant.

- Deci ne revedem, Seilah.

- Kyoka-sama chiar te-a iubit, maestre...spune trista.

Zambesc usor.

- Chiar tineai la ea, hm?

Isi pleaca privirea trista.

- A fost prietena mea cea mai buna. A avut rabdare cu mine si nu m-a judecat. Nu m-a ranit. A avut grija de mine. Ma...intelegea.

- Ma bucur ca macar unul dintre voi a inteles cat de cat ceea ce am incercat sa va transmit.

Isi ridica privirea mirata.

- Huh?

- Nu am fost alaturi de voi datorita faptului ca sunteti puternici, draga mea Seilah. Am vazut o sclipire umana in ochii vostri.

- U...mana?

- Sentimente. Erau incoltite in voi, fara ca macar sa va dati seama. Am incercat sa le scot la suprafata. In privinta asta, cred ca de tine sunt cel mai mandru. Ce simti cand te uiti la mine, micuta mea Seilah?

Ma priveste atenta, ochii ei umezindu-se usor.

- Furie...dezamagire...ura...caldura.

Zambesc usor.

- Caldura, hm?

- Desi mi-ai omorat cea mai buna prietena...ai amagit-o...simt nevoia sa te protejez. Insa in acelasi timp vreau sa te omor...de ce?

Oftez usor si privesc cerul.

- Sentimentele nu au o logica anume. E normal sa ma urasti. Ti-am ucis camarada. Probabil singurul motiv pentru care ma simpatizezi e timpul lung petrecut impreuna. un micut zambet jucaus imi rasare pe chip. Ce vremuri frumoase erau. zic nostalgic.

Pana la urma am reusit sa postez azi. Nu cred ca va deranjeaza :)))). Cam plictisitor capitolul, dar mna, viata. Astept parerile voastre in comentarii.