END- intre razboi si...infinit? ✔

32

- Rogue! se aude tipatul de spaima al Kinanei , in timp ce Erik se uita impietrit la ultimul sau act de eroism.

Umbra a disparut, lasand la iveala un Rogue ars, chiar mutilat, cu un zambet amar.

- Razbunati-ne... prieteni, sopteste el cu amaraciune.

O lacrima calda s-a scurs pe obrazul lui alb ca varul, urmand ca intregul sau trup sa se clatine, apoi sa se prabuseasca la pamant.

Solano era si ea arsa pe majoritatea trupului. De pe corpul ei ieseau aburi, aratand cat de grava ii era starea.

Kinana plangea privind trupul fara viata al brunetului.

Erik isi ridica nervos privirea, fixand ingerul cu aceasta.

- O sa platesti pentru asta! striga el nervos.

Inamica lor respira greu, simtind o presiune greu de suportat asupra plamanilor ei.

Am doborat doi din patru...trebuie sa rezist!

Se ridica greoi, inaltandu-si chipul intunecat, ochii ei fiind scaldati de acesta. Bretonul dupa care abia se vedeau era total ravasit si plin de praf.

Un mic ranjet ii strabate chipul cufundat in intuneric.

- Nu am de gand sa pierd...

- Mi-ai omorat camarazii! Chiar crezi ca te voi lasa sa scapi cu asta? se rastea nervos satenul la ea. Stii cum este ca cineva drag tie sa moara? striga disperat.

- Dar tu stii? ii raspunde pe acelasi ton ingerul. Esti de partea demonilor! Un demon nu iubeste! Cine naiba va asteapta pe voi cu sufletul la gura sa va intoarceti acasa? ii tipa plina de manie.

- Macar cel pe care il sustinem noi nu s-a imbatat cu putere provocand un razboi!

- Am o persoana importanta care asteapta sa ma intorc si pe care trebuie sa o protejez! Nu aveti de unde sa stiti cum este sa ai pe cineva pentru care ti-ai da si viata numai sa stii ca e bine!

Spunand aceste cuvinte, lumina o cuprinde, facand pamantul sa se crape.

Pietricelele se ridicau usor in aer, plutind deasupra lui.

Strigatul ei de batalie si puterea ce o emanau faceau ochii adversarilor sa tremure de spaima.

Rochia pe care o purta zbura cu putere in toate partile, in timp ce lumina ei invaluia totul, parca strapungandu-i pe Erik si Kinana care scanceau de durere in acel amalgan de lasere ce ieseau de sub scoarta terestra.

Cei doi inamici ai ei strang cu putere din dinti pentru a suporta durerea. In mod evident, nu au de gand sa se dea batuti de la asa ceva!

Kinana se transforma cat ai clipi intr-un sarpe mov, tarandu-se in viteza pe pamant printre explozia de lasere luminoase pentru a ajunge la Solano care emana o putere incredibila ce cutremura pamantul!

Erik care era ars atat de tare incat simtea cum corpul sau nu mai vrea sa se miste, ca si cum ar fi tintuit pe loc, cumuleaza toata vointa pe care o avea si incepea sa paseasca cu greu printre acele dungi albe, otrava din corpul sau iesind rapid, raspandindu-se tot mai mult in jurul lui.

Ajungand aproape de ea, Kinana isi reia rapid forma de om, sarind sa o inhate si transformandu-se inapoi in sarpe, insa Solano se fereste de atacul ei. Ramanand pe pozitii, aceasta se transforma iar in om si o imobilizeaza cu bratele prin spate, incercand sa o tina cat mai bine posibil in loc, desi pielea ii ardea!

- Erik, repede! striga disperata spre aliatul ei.

Satenul incepe sa alerge in directia respectiva, insa se prabuseste la pamant. Totusi, nu renunta, ci lanseaza o cantitate considerabila de otrava spre inger, lovind-o din plin.

Fata care o tinea ii da drumul, departandu-se de ea.

Otrava o loveste, facand-o sa scanceasca din cauza durerii pe pielea sa arsa.

In alta parte, unde incepeau sa se adaposteasca cei ramasi de partea lui Natsu, statea demonul cu chip angelic, Mirajane, cu lacrimile deja uscate pe pielea ei alba. Laxus o pune cu grija pe patul din camera ei, apoi o inveleste.

Aruncand o ultima privire plina de mila, iese din incaperea intunecata, inchizand usa.

Insa ceea ce nu stia el era ca fata cu par de nea nu dormea. Isi deschide ochii albastrii si profunzi, apoi isi pune cu grija si finete piciaorele golase pe parchetul rece. Ridicandu-se din pat, inainteaza usor spre baia pe care o are. Intra inauntru si aprinde lumina, apoi introcandu-si privirea spre oglinda. Imaginea ei era una pe care nu o mai vazuse de mult. Ochii ii erau rosii de la plans, buzele decolorate, parul ravasit. Ranile ei erau clar vizibile, iar starea ei deplorabila. Sprijinindu-si coatele de chiuveta, lasa un oftat amar sa-i iasa printre cele doua petale uscate.

Isi mai ridica inca o data privirea, analizandu-se cu grija. Becul incepe sa clipeasca ca intr-un film de groaza, la fiecare moment in care se reaprinde lasand la iveala o fetita cu trasaturi fine, obraji murdari de sange si privire inocenta, plina de apa sarata a sentimentelor.

Mirajane se indeparteaza brusc de reflexia sa si apuca o foarfeca, taindu-si parul lung si matasos dintr-o miscare a mainii.

Rasucind-o intre degete, se scurge incet pe suprafata peretelui placat cu faianta neagra, apoi face mici zgarieturi cu taisul ei, urmand sa apese tot mai tare. Lacrimile ei se scurgeau siroaie pe chipul ei indurerat, in timp ce sangele aluneca la vale pe pielea-i deschisa, izbindu-se cu brutalitate de podea.

Picatura dupa picatura, ajungand sa formeze o balta. Taietura dupa taietura, corpul ei a ajuns plin de ele. Lichidul de-un rosu atat de inchis ca parea negru curgea pe toata suprafata corpului sau. Foarfeca se izbeste brutal de pamant, scotand un zgomot infundat. Un mic raset psihopat ii iese printre buze.

Sprijinindu-se cu un brat de peretele din spate, se ridica greoi pe picioare. Scaldandu-si degetul aratator in sangele de pe jos, incepe sa-l asterne pe faianta de culoarea smoalei.

Dupa ce termina, apuca o funie, agantand-o cu grija deasupra cazii.

Dand drumul la apa fierbinte, plapuma de spuma devine tot mai deasa.

Punand lumanari parfumate de jur imprejur si petale insangerate de trandafir, urca pe micul scaunel din fata cazii.

Robinetul era oprit, iar din apa ieseau aburi fierbinti.

Haina prafuita pe care o purta se afla in bucati rupte sub lumanarile parfumate.

Unul din picioarele ei atinge cu grija suprafata apei, facand-o sa se inroseasca putin, dupa care ambele se scalda in caldura umeda.

Atat apa, cat si spuma devenisera rosii ca focul. Priveste in sus, lacrimi tarandu-se pentru a mia oara pe chipul ei palid.

Sprijinindu-se de marginea cazii, prinde cu mainile sfoara. Capul ei e inconjrat cu grija de aceasta, dupa care demonita isi lasa corpul sa-i alunece, izbindu-se de zidul din fata ei. Ramasa fara suflare si lasand o urma rosie pe el, sfoara se rupe, corpul cazandu-i in apa, patand-o in totalitate de lichidul rosu. Parul ce ii ramasese ii mangaia fata ce parea ca se stinge.

Isi deschide usor ochii, simtindu-se ca si cum se scufunda spre fundul unei mari. Vedea cum lumina se indeparteaza de ea, in timp ce intunericul o inghitea pentru totdeauna.

Zambind usor, inchide ochii si isi da ultima suflare, corpul ei lasandu-se moale.

In acel moment, toate lumanarile s-au stins, ultima gura de aer a sufletului ei disparand pe vecie.