Lista Popularitatii

21.

Mama si-a dres glasul si cu privirea ei rece si-a inceput propriile justificari.

- Riva, dupa cum stii si dupa cum si tatal tau stie, eu ma vad deja cu cineva-

La asta, tata a tresarit dar n-a zis nimic.

-...stiu ca tu esti destul de mare sa intelegi si amanadoi stim ca te-am crescut sa fii intelegatoare si responsabila, asa ca ne asteptam sa nu reactionezi copilareste-

Oare cat timp putea sa turuiasca?

- Divortul va fi scurt si rapid pentru ca amandoi suntem de acord si-

Oare ea stia de tata si mama lui Bethany?

-...vei sta cu mine, iar tatal tau te va vizita in vacante, poate de sarbatori, cand vei dori si cand el va avea timp-

Urechile mele ascultau cu intreruperi ceea ce pareau sa fie cuvintele invatate si repetate ale mamei si ma intrebam cand s-au putut intampla toate astea asa rapid? Cum? De ce era totul diferit de parca m-as fi trezit in vreun univers paralel?

Cum am trecut de la fata invizibila cu parinti normali si fericiti la asta?

Viata mea nu era perfecta inainte. Nici acum, evident nu era. Ma intrebam de ce asteptam vreodata sa fie?

- Riva? Riva, ne-asculti? Vorbim cu tine!

Tonul mamei mi-a rupt firul gandurilor cam la fel de rapid cum ai taia cu foarfeca un fir de ata de pe tricou.

- Va ascult.

- Nu ai spus nimic pana acum, scumpo, vocea tatei imi amintea de noptile cand aveam cosmaruri, iar el venea la mine in camera, imi vorbea pe tonul acela si ma linistea.

Dar asta se intampla cand aveam sapte ani. Si a trecut mult prea mult timp de atunci.

- Va inteleg decizia.

Nu imi recunosteam vocea, dar nu stiam daca era din cauza ca ma concentram pe cat de tare voiam sa ies din situatia asta si nu mai eram atenta la nimic sau pentru ca ma podideau lacrimile.

Probabil ca putin din amandoua.

Mi-am privit tatal - persoana pe care am admirat-o intotdeauna - si m-am intrebat cum a putut sa faca ceea ce a facut?

Mi-am privit mama si m-am intrebat daca stie, daca e bine. M-am intrebat de ce simt in ultima vreme, mai mult ca de obicei, raceala asta pe care mi-o arunca in valuri.

- Esti fiica noastra, scumpo si te iubim. Tocmai de aceea nu vrem ca decizia noastra sa nu te afecteze-

Vorbele tatei au fost intrerupte de telefonul mamei care incepuse sa sune. Ea a privit ecranul si a cu o usoara incruntare pe chip, a raspuns:

- Alo. Da, eu sunt. Buna seara. Poftim?

O pauza lunga, unde mama asculta ceea ce spunea persoana de la celalalt capat si dintr-o data, privirea ei s-a atintit asupra mea ca ace minuscule de gheata.

- Inteleg. Desigur, nu, nu o sa se mai repete, voi vorbi cu ea. Cu siguranta. Va multumesc. O seara buna si dumneavoastra!

A incheiat apelul, iar tata a privit-o nedumerit pentru o secunda, dar ea si-a deschis gura inainte sa poate el intreba ceva.

- Riva Moon, unde ai fost azi, pot sa stiu si eu? Pentru ca aparent la scoala, nu.

A pus atat de mult accentul pe ultimul cuvant, incat am tresarit. Sigur, parintii mei mi-au mai tinut prelegeri inainte, dar de cele mai multe ori, ei nu sunt acasa si nu considera greselile mele suficient de mari incat sa ma certe.