Idolul meu

31

Jin se aşeză lângă el, uitându-se pe rând la noi toţi, care încă eram dezorientaţi de revelaţia sa bruscă.

—Mai ţineţi minte photoshootul acela în care Jungkook era îmbrăcat în minion? întrebă el, făcându-ne pe toţi să ne chinuim să ne amintim un eveniment care se petrecuse destul de mult timp în urmă.

—Ah, cred că da, am zis eu, amintindu-mi cu greu acea zi.

—Nu mai ştiu cine mă filma, dar eu vorbeau la cameră, iar în spatele meu Jungkook voia să intre în clădire, însă managerul a ridicat mâna la el, vrând să dea în el.

Am tăcut din nou, incurgitând informaţia lui Jin.

—Crezi că ar fi îndeajuns? îl întrebă Hoseok, meditând calm.

—Adăugăm şi faptul că a ameninţat-o pe Andreea să plece şi cred că putem scoate ceva, am spus eu, realizând că, de fapt, era idee bună.

Toţi se ridicară în picioare, motivaţi de concedierea managerului, care părea din ce în ce mai probabilă.

—Eu mă duc să verific toate aparatele foto din casă, zise Jin, fugind din cameră.

Hoseok, Yoongi şi Namjoon se oferiră să-l ajute.

Jungkook se oferise să vorbească cu şeful nostru de la BigHit, iar Jimin îi spusese că îl va însoţi.

—Jimin, îl strig eu înainte ca acesta să iasă din salon.

El se întoarse înspre mine, apropriindu-se confuz.

—Cheamă-l la mine pe manager, te rog.

—Tae...

—Nu o să-i zic nimic despre ce facem, vreau doar să vorbesc cu el.

Mă scrută atent, vizibil în dilemă. Mi-am dat ochii peste cap şi îi arunc o privire plictisită.

—Nu o să mă pierd cu firea. Promit.

Jimin îmi zâmbi, auzind ce voia să audă şi părăsi şi el camera, dând din cap.

*

—Nu vreau să merg, am spus eu prompt, privindu-i pe fiecare cu o expresie rece pe chip.

—Andreea! E doar o seară! Eşti deja de o săptămână acasă! Încă una şi pleci! Trebuie să ne distrăm şi noi, ce naiba!

Maria începu să gesticuleze frenetic, iar prietenii mei dădură din cap, confirmându-i spusele.

Am oftat, aruncându-mă înapoi în pat şi acoperindu-mă cu plapuma.

—Duceţi-vă fără mine, le zic eu, deşi cuvintele îmi erau amortizate de materialul gros şi pufos. Nu am chef azi.

—Doamne, o să ai chef vreodată? mă întrebă Adrian, vizibil iritat de starea mea nasoală.

—Eu zic să o lăsăm în pace... ştiu şi eu cum e să fii respinsă de un idol..., comentă Denisa, făcând referire la Jimin.

—Tu ai fost respinsă. Andreea s-a despărţit ea de un idol. Nu e acelaşi lucru, spuse Andrei, făcând-o pe Denisa să-i dea o palmă peste ceafă.

Am oftat, acoperindu-mă mai bine cu plapuma. Ştiam că mă purtam copilăreşte şi că îmi plângeam singură de milă, dar pur şi simplu nu aveam chef de nimic.

Devenisem eu însămi o fană disperată. Mă uitasem la toate videoclipurile cu Taehyung, pe unele repetându-le de nenumărate ori, mi-am pus melodia de la el pe repeat, iar camera mea, în care ne aflam în momentul de faţă, aproape că dădea pe afară de postere cu el. Mi-am promis că nu voi mai râde niciodată de fanele disperate. Acum făceam şi eu parte din club.