Idolul meu

21

        

-Frumoasă adormită, trezește-te.
-Încă 5 minute, șoptesc eu simțindu-i respirația lui Taehyung pe obrajii mei fierbinți.
-Ya! O să întârzii!
La gândul întârzierii la curs îmi deschid ochii înspăimântată, ridicându-mă atât de repede din pat, încât mă cuprinse ameţeala. Taehyung mă prinse de cot, redresându-mă, iar eu reuşesc să nu cad grămadă pe podea.

El începu să chicotească amuzat, iar eu fug în baie, pregătindu-mă pentru o altă zi de cursuri. 

Reintru în cameră, deja îmbrăcată, bucurându-mă în sinea mea că pusesem schimburi sub dulapul chiuvetei. Era o idee foarte practică.

Taehyung era la bustul gol, iar eu îmi dau ochii peste cap.

-Îmbracă-te odată, îi ordon eu, aruncând o pernă în el.

El îşi scoase limba la mine şi începu să danseze prin cameră, pe jumătate dezbrăcat. Încep să râd, dând din cap, pentru totdeauna surprinsă de comportamentul lui prostesc.

Se aproprie de mine în paşi de dans şi mă luă de mâini, rotindu-mă prin cameră.

-Gata, încetează, nu pot să dansez! îi zic eu, printre hohote de râs, iar el mă ignoră, învârtindu-mă în continuare.

Îşi presă abdomenul gol de mine, privindu-mă amuzat, iar eu îi tot zic să se îmbrace, căci altfel vom întârzia.

-Hai, calmează-te, că 2 minute nu moare nimeni.

Îmi dau din nou ochii peste cap şi încerc să mă dezlipesc de el.

Dar Taehyung îşi coborî capul şi mă sărută.

Mă prinse în braţele lui, strângându-mă tare, iar eu simt cum mă topesc în mâinile lui.

Însă îmi amintesc de cursuri şi, într-o fracţiune de secundă, îl muşc de limbă.

El se desprinse de mine, smiorcăindu-se. Îi iau tricoul de pe pat şi i-l arunc, el prinzându-l chiar înainte să cadă.

-Îmbracă-te odată, pentru numele lui Dumnezeu, spun eu, punându-mi telefonul şi ţigările în buzunar şi luându-mi ghiozdanul de lângă birou.

-Nu ştiam că eşti o sadică, zise el, îmbrăcând tricoul. Dacă faci aşa doar la un sărut atunci...

-Scuteşte-mă de gândurile tale murdare, îi zic eu, trăgându-l de braţ şi scoţându-l din cameră.

Încui uşa şi pornim amândoi înspre universitate, ţinându-ne de mână.

Taehyung începu să îşi legene mâna care o ţinea strâns pe a mea. Eu zâmbesc cinică, observând cât de ridicol arătam. El îmi oferi un zâmbet pătrat, iar eu izbucnesc în râs, alături de el.

Ajungem în faţa universităţii şi îl sărut repede.

-Hai că am coreeană prima oră. Ne vedem în pauză.

El continuă să-mi zâmbească şi mă pupă repede pe buze, dând din cap în semn că înţelesese.

Eu fug repede înspre sala de cursuri, uitându-mă ocazional peste umăr, urmărindu-l cum şi el se holba la mine.

Zilele trecură, iar Maria şi prietenii mei din România mai aveau câteva ore şi ajungeau în Coreea. Am mers cu Taehyung la aeroport, pentru a-i întâmpina.

Îmi rodeam unghiile, prea nerăbdătoare de reuniunea noastră, punându-mi întrebări încontinuu. Dacă se schimbaseră? Dacă nu îi voi mai recunoaşte? Dacă nu mai sunt la fel cum erau înainte?