Dragoste cu forta

Capitolul 5

Sergio respira profund incercand sa isi recupereze controlul. Maeve il provoca in mod deliberat, cum facuse de atatea ori. Da, avea probe ca ea o santajase pe mama lui, chiar daca acum se incapatana sa nege, dar de asemenea credea ca intelege de ce vedea ea banii ca o recompensa. El nu fusese niciodata sotul de care ea avea nevoie. Sergio ajunsese la un punct in viata sa in care vroia sa prinda radacini si sa se aseze la casa lui. Moartea tatalui sau , de asemenea a avut mult de a face cu toate acestea, ca sa nu mai mentioneze progresiva deteriorare a santatii mamei lui. Fratele sau Vicenzo, nu avea intentia de as intemeia o famile si sa aiba un mostenitor asa ca ii revenise  lui responsabilitatea de a lua importante decizii cu privire la propiul lui viitor. Insa nu putea sa faca un pas, nu inainte de a rezolva toate problemele care il legau de trecut.

Dumnezeu stia ca totul i se datora minunatei sale fetite care nici macar nu avuse sansa de a vedea lumina zilei.

Sergio abia isi putea controla avalansa de emotii pe care le simtea de fiecare data cand ii aparea in fata chipul atat de fin, atat de perfect, si fara viata a fiicei sale. Ajutase multa lume pe durata carierei lui medicale, salvase vieti, vindecase altele , le readuse sanatate si apetitul de a trai persoanelor care pareau moarte sau care aveau chipul desfigurat. In schimb el nu fusese acolo cand fiica sa si Maeve avusera cea mai mare nevoie de el.

Se tortura gandindu-se, ca daca ar fi fost, ar fi putut face ceva.

In acea fatidica zi cand Maeve se simti rau, el nu ii dadu atentie fiind distras de noua operatie care il astepta.

O fata de doar 17 ani, ce tocmai primise un important contract ca si model, si care se vazuse din nefericire implicata cu cateva saptamani in urma intr-un teribil accident. Niciodata nu vazuse pe cineva cu atatea rani si leziuni. Trebuise sa se concentreze pe toata durata operatiei pe principalii nervi faciali, pentru ca de el depindea ca fata sa poata zambi din nou in fata camerelor. Intr-un final reusise. Bianca Abraggio continua sa fie un model. Fata ei era minunata, zambetul intact si viata ei mergea de minune. Cea a lui Sergio in schimb era la limita.

- Nu imi amintesc sa ma fi referit vreodata la tine ca la o femeie ambitioasa, spuse el brusc.

- Nu era nevoie sa o faci? A facut-o familia ta si pentru tine. Intodeauna mi-au reprosat ca nu sunt demna de tine , ca tu ai nevoie de o femeie puternica, elegata ,si rafinata, nu o simpla stilista venita de la sat.

- Uite, Maeve. Admit ca parintii mei nu erau pregatiti sa aiba atat de repede o nora. Iar eu ma aflam in perioada mea de rezidentiat si...

Maeve il intrerupse.

- Ei niciodata nu m-au acceptat. Ti-am spus ,ei credeau ca nu sunt suficient de buna pentru tine. In fata lor eram o straina care  nici macar nu vorbea limba lor. Si ce sa mai vorbim despre particularul meu accent australian.

- Asta nu este adevarat. Ii vazuse de multe ori pe parintii lui incercand  in felul lor sa ii castige increderea lui Maeve, dar ea adoptase o postura atat de independenta, care ii demoralizase pana la urma.

- Hai sa lasam asta la o parte. Vreau sa stiu ce alegi.

- Nu poti sa ma obligi, nu sunt o jucarie pe care sa o poti muta de ici colo dupa bunul tau plac. Sunt un om am sentimente.

- Bine daca o iei asa, atunci vei fi direct responsabila de a-ti  trimite fratele la inchisoare, acolo unde ii este locul.

- Credeam ca ti-ai dedicat viata pentru ai salva pe ceilalti, spuse ea furioasa. Daca il trimiti la inchisoare, ii vei semna condamnarea la moarte. Nu va rezista nici o zi acolo. Il vor bate sau mai rau il vor impusca.

- Atunci nu ma obliga sa o fac, Maeve, spuse Sergio fara arata un pic de considerare. O voi face daca ma obligi  si tu stii asta foarte bine. Totul este in manile tale, nu uita.

Maeve ii arunca o privire plina de ura, in timp ce isi lua geanta de unde o lasase. Niciodata nu si-a imaginat ca e posibil sa urasca pe cineva cu  atata intensitate, si mai ales pe cineva pe care il iubise. Sergio era  pentru ea un necunoscut, se transformase intr-un barbat crud si fara mila. Un barbat care era dispus sa faca orice lucru pentru a se face vointa lui.

- Si de cand te-ai gandit sa incepi cu aceasta ridicola comedie.

- Ce ai zice sa incepem din seara aceasta. Ai mancat ceva? Putem sa mergem sa lua cina.

- Nu, dar nu imi este foame.

- Haide , Maeve, cunosc un restaurant agrabil. Iti propun sa lua cina impreuna asa vom face mai usoara reimpacarea noastra.

- Nu cred ca pot inghiti ceva.

- Arati de parca nu mai mancat de zile intregi.

- Mai ai si alt lucru de criticat? -  il intreba Maeve rece.

- De fapt mai am un singur lucru pe care mi-ar placea sa il clarificam de la bun  inceput, spuse el. Atata timp cat esti singura, poti sa spui ce vrei despre mine, dar cand suntem impreuna de fata cu alte persoane, sper,  si as vrea sa te comporti cu demnitate si cu eleganta unei sotii de chirurg.

- Prea bine, Majestatea Voastra. Asta e tot ce va fi - spuse ea facand o reverenta in batjocura. Va fi o prefacatorie si nimic mai mult.

- Uite, spre exemplu ai putea pleca mai devreme de la munca ca sa putem sta impreuna cat timp sunt eu aici. Asta asa ca o compensatie.

- Poti sa iti pastrezi idioatele de compensatii. Nu imi voi lasa munca pentru tine. Doresc sa imi pastrez independenta.

- Daca asta e ceea ce vrei, nu mi se pare rau. Dar credeam ca ti-ar prinde bine cateva ore de odihna dupa atatea ore de munca.

Maeve era constienta ca avea cearcane, si cateva kilograme mai putine decat in mod normal, dar cine era el sa o faca sa se simta ca si cum ar fi un gandac in fata lui?

- Ti-ar placea sa imi acopar fata cu o punga de hartie cand sunten impreuna in public ca sa nu ma vada nimeni? Il intreba Maeve. Fara indoiala ca sunt sub nivelul femeilor cu care te-ai culcat  in acesti cinci ani.

Sergio ii sustinu privirea provocatoare cateva clipe.

- Am tot dreptul sa comentez aspectul de stresata si obosita al sotiei mele. Nu vad nici un motiv ca tot ce spun sa ti se para o insulta.