10. Sărut-o!

2.5K 199 22
                                    


Capitolul 10

    Am bătut la ușa din lemn masiv a lui Amy și am așteptat să-mi deschidă. Eram nerăbdător să o revăd. Nu știu de ce nu am vizitat-o in ultimele zile, am fost neglijent. Mark mi-a ocupat tot timpul, mă intreb ce va spune Amy despre vânătăile mele...

   Silueta ei zveltă și inaltă a apărut in pragul ușii in câteva secunde. Părul blond și veșnic incâlcit ii acoperea umerii ascuţiţi iar pe buzele ei pline ingheţase un zâmbet larg. Era frumoasă, la fel de frumoasă ca deobicei. Faptul că am fost și incă suntem niște creaturi filiforme, cu oasele la vedere și cu ochi sticloși ne-a apropiat și mai mult. Măcar ea inţelege faptul că a fi in pragul anorexiei nu e bine. Ea nu este ca celelate fete care iși doresc să slăbească, ea este contrariul și de aceea ţin așa mult la ea. Nu cu mult timp in urmă am făcut un concurs in care cel care câștiga cel mai mult in greutate intr-o lună trebuia să primească o masă in oraș de la celălalt. Ei bine, eu am făcut cinste atunci.

- Intră Noah...am pregătit ceai. A spus aceasta invitându-mă in casă. Incă de la vârsta de 10 ani obișnuiam să iau ceaiul impreună cu ea. Era un obicei moștenit de la bunica.

   Ah buni, cu ea mi-am petrecut toată copilăria. Cu ea mergeam la clubul de croșetat, iar toate bătrânele se inghesuiau să-mi facă ciorăpei din lână, fulare sau mănuși. Iar tot ea mi-a pus pentru intâia dată creionul in mână. Aveam câţiva anișori când am inceput să desenez, ei bine...mai mult mâzgăleam, dar primeam incurajarea ei și continuam să apăs vârful creionului de coala de hârtie, iar după ce terminam ii arătam desenul. Așa am perseverat, datorită ei.

    Poate sună aiurea, dar eu și buni impărţeam până și același pat. Am dormit impreună pănă in noaptea in care...ei bine, a murit. A fost cel mai dureros moment din viaţa mea, ei bine și atunci când a murit pisica bolnavă a lui buni a fost dureros căci doar ea imi mai rămăsese de la ea. 

   Bunica mea și a lui Amy se cunoșteau de mici copii, au copilărit in același cartier și s-au căsătorit cu bunicii noștri, care erau și ei vecini. La funeraliile bunicii, printre capetele acoperite de pălării negre, am văzut un păr blond și incâlcit, intr-o incercare eșuată de impletitură. Era Amy, ţinându-și de mână bunica. Era inaltă și cu pielea albă, in acel moment un sentiment nou a izvorât in inima mea. Ei bine, a fost și a rămas prima mea mare dragoste, neimpărtășită ce-i drept.

- Și cum a fost ziua ta Noah? Amy a intrebat așezându-se pe caloriferul de lângă fereastră. Degetele sale ţineau strâns ceașca aburindă de ceai, iar ochii ei de smarald mă priveau curioși.

- A fost bine. Am...mi-am făcut un nou prieten. Am spus ducând ceașca de ceai la gură. Mâinile au inceput să-mi tremure când imaginea lui Mark purtând doar boxeri, mi-a apărut pe retină. Lichidul fierbinte mi-a alunecat pe sub stratul de haine, dar in mod ciudat nu m-a fript așa de tare. Am apucat rușinat un șerveţel de pe măsuţa din sticlă și am incercat să mă șterg.

   Amy a sărit de pe calorifer, lăsându-și ceașca pe pervazul geamului. S-a indreptat către mine amuzată și și-a pus mâinile peste degetele mele tremurânde.

- Lasă-mă să te ajut cu asta, neindemânatic mic ce ești! A spus râzând. Și cum este prietenul tău? A intrebat concentrându-se să șteargă pata. Stătea in genunchi in faţa fotoliului, incruntată, iar mâinile i se mișcau rapid pe suprafaţa tricoului meu.

- E...este băiat și...este blond, așa ca tine, am făcut o pauză ridicându-mi ochii de la tricoul meu mototolit de degetele lui Amy, la ochii ei ce mă priveau intens. Invăţăm la aceeași școală și este drăguţ...

   Ochii lui Amy s-au mărit pentru o secundă, iar in interiorul lor nu puteam citi altceva decât uimire. Eram rușinat de afirmaţia mea, de ce-i spusesem ei că Mark mi se pare drăguţ? Și-a intredeschis buzele de un roz pal, voind probabil să spună ceva. Insă nu a spus nimic, iar apoi altceva s-a aprins in interiorul meu. Stomacul mi s-a făcut cât un purice, iar inima a inceput să-mi bată cu putere, chiar sub degetele subţiri ale lui Amy. Sărut-o! a strigat o voce din capul meu. Iar eu, controlat parcă de altă persoană, mi-am ridicat o mână către obrazul ei și i-am dat o șuviţă de păr după ureche. Mi-am aplecat capul in faţă, ţintuindu-mi privirea in cea a lui Amy. Mi-am așezat și cealaltă mână pe obrazul său, trăgându-i faţa mai aproape de a mea. In momentul in care buzele noaste s-au lipit , mintea mi-a luat-o razna. Am continuat in aceste fel, mișcându-ne buzele la unison până am crezut că mă voi sufoca.

   Mi-am deschis ochii speriat căci nu mai aveam deloc aer. Tot ceea ce puteam să văd era tavanul intunecat al camerei lui Mark. Era incă noapte, sau ei bine, dimineaţa devreme. Braţul său imi astupa gura, iar respiraţia sa imi atingea umărul. Cum doamne iartă-mă am ajuns in poziţia asta?

     După câteva minute de uitat pe pereţi mi-am dat seama că nu mai puteam adormii la loc. Imi frecam nervos picioarele de materialul rece al cearceafului ce acoperea patul. Era un tic moștenit de la mama, un obicei care imi mototolea și tocea foarte mult așternuturile. Trebuia să cobor din pat, dar incet pentru a nu-l trezi pe Mark.

   M-am răsucit pe o parte și mi-am lăsat picioarele să alunece pe marginea patului, până au făcut contact cu suprafaţa rece a parchetului. Atingerea a trimis furnicături din vârful degetelor de la picioare până la șira spinării, făcându-mi părul să mi se zburlească. M-am ridicat incet din pat și am oftat când am văzut cât era defapt ceasul. 5:21. Niciodată nu am fost așa matinal, de obicei dormeam până la prânz, iar somnul imi era tulburat de coșmaruri sau vise fără sens. Acum insă, nu-mi aduc aminte să fi visat ceva. Probabil findcă subconștientul meu se gândea la băiatul dezbrăcat de lângă mine...

   Nu aveam habar ce aș putea face de unul singur, până la trezirea lui Mark, insă nu voiam să-i tulbur somnul.

  Am decis că inainte de toate trebuia să merg la baie. Insă nu știam unde se află, iar casa lui Mark este destul de măricică.

   Mi-am intins puţin oasele, după care am ieșit in hol, inchizând ușor ușa in urma mea pentru a nu-l trezi pe Mark. Micuţul coridor nu era luminat, insă lumina lunii ce se strecura printre perdele imi ghida pașii.

   Ajuns in faţa unei uși albe cu geamuri opace, am intuit că este vorba de o baie. Mirosul de detergent și inălbitor de rufe se simţea incă de dinainte de a deschide ușa.

   Am căutat cu mâna pe perete un intrerupător pentru a lumina incăperea. Odată aprinsă lumina, am putut distinge ceea ce mă inconjura. Era o baie de serviciu, micuţă și curată. Am inchis ușa in spatele meu și m-am apropiat de chiuvetă.

   Reflexia mea din perete m-a speriat puţin. Aveam pielea mai pală ca deobicei, iar oasele ascuţite ale pomeţilor ameninţau să-mi străpungă obrajii. Buzele vineţii erau crăpate și incă umflate, iar braţele imi erau acoperite de vânătăi.

   Am dat drumul robinetului și m-am spălat pe mâini și pe faţă cu apă rece ca gheaţa, pentru a mă dezmorţi.

  In timp ce-mi umpleam un pahar cu apă, am auzit două bătăi in ușă.

- Mark te simţi bine, băiatule? Trebuie să mă pregătesc de serviciu, mai stai mult? Ai băut aseară, ești ok?  O voce groasă și răgușită m-a făcut să tresar. Cred că tocmai urma să-l intâlnesc pe tatăl lui Mark...

___________________________________________________

lăsaţi un comentariu
ador comentariile

Cum credeţi că va ieși Noah din incurcătură?

StereotypeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum