Stereotype

5. Adevărul

 Capitolul 5

   Mark privea dezorientat către profesorul de engleză. Ceilalţi colegi de clasă au început să șușotească, iar Noah era încă în stare de șoc.

- Ce nu ai inţeles, domnule O' Brian?, întreabă profesorul închizându-și manșetele cămășii. Să-ţi repet? Trebuie să-ţi mărești media altfel rămâi corijent, iar pentru că domnișorul Willson, aici prezent, este voluntar în ajutarea elevilor care, ei bine, sunt reduși mintal, te va ajuta și pe tine să treci cu brio acest semestru. A terminat profesorul imitând o voce caldă și feminină.

  Colegii au început să râdă, iar Mark clocotea de furie. Degetele sale erau încleștate de marginile scaunului din lemn, iar ochii îl priveau cu ură pe profesorul care continua să formeze perechi cu elevii din clasă. Cum de ajunsese în această situaţie umilitoare?

   Înainte să părăsească clasa, profesorul i-a inmânat un teanc de fișe cu exerciţii și i-a zâmbit batjocoritor. Mark și-a mărit ochii, iar maxilarul, extrem de încordat a început să-i scrâșnească. A apucat foile și a ieșit grăbit din clasă, trecându-și una dintre mâini prin părul blond, atent aranjat. În drumul către ieșire a înjurat fiecare elev care-i ieșea în cale, chiar și pe Suzie, șefa majoretelor care îl privea șocată și totodată dezgustată de bădărănia sa.

   Și-a căutat cheile prin buzunar pentru a-și debloca mașina și a urcat în aceasta nervos. A aruncat micul rucsac pe bancheta din spate, alături de teancul de coli și și-a sprijinit capul de volan.

     Respiraţia i s-a accelerat în momentul în care și-a amintit cuvintele rostite de fostul său iubit, Lucas. "Te-ai schimbat foarte mult, Mark. Ești foarte posesiv și gelos, iar eu nu sunt obligat să-ţi accept capriciile. Noah este foarte drăguţ, recunosc, dar nu te-aș părăsii niciodată pentru a fi cu el. Tu asta nu inţelegi...și de aceea am ales să fiu singur o perioadă. Ne despărţim."

    Mark se gândea că despărţirea lui de Lucas avea legătură cu Noah. Începea să-l urască din ce în ce mai mult și avea de gând să-l facă să sufere. Ochii au început să-i strălucească atunci când a văzut un băiat scund cu o căciulă viu colorată, Noah.

    A coborât din mașină și a început să alerge în urma lui, fără a scoate un cuvânt însă. Și-a așezat mâinile pe umerii mici ai lui Noah și l-a oprit în loc. Acesta s-a întors cu faţa către el, ochii mărindui-se de spaimă. Știa că nu era un semn bun. Inima a început să-i bată cu putere, iar întreg corpul a început să-i tremure.

  Palma lui Mark s-a ridicat în aer, iar Noah și-a acoperit capul cu mâinile, încercând să amortizeze lovitura, care nu a mai venit însă. Mark a început să râdă de reacţia sa, după care a redevenit serios. Și-a incleștat degetele în materialul gros al gecii lui Noah și a început să tragă de el până la mașină. Acesta din urmă a încercat să se opună, dar Mark îl ameninţa că dacă nu va face ce-i spune va avea de suferit.

   Noah a intrat cu lacrimi în ochi în mașină și a rămas pironit în locul copilotului. Mark a urcat la rându-i în mașina sa, privindu-l insistent pe Noah. Nu se simțea bine, inima îi pompa sânge cu putere, iar aerul din plămâni îi era insuficient. Ochii mari și albaștrii ai lui Mark, îi scanau trupul încordat.

- Îţi e destul de cald? Întreabă Mark așezându-și o palmă pe obrazul lui Noah. Acesta a tresărit, neînţelegând reacţia blondului de lângă el. A dat aprobator din cap, trăgându-și incomod corpul mai în spate pe scaun. Mark l-a privit satisfăcut, umezindu-și buzele, un mic zâmbet încolțindu-i în colțul buzelor.

- Bun, atunci nu te deranjează dacă mergem într-un loc răcoros, așa-i? A întrebat Mark, înfigându-și unghiile în obrazul înroșit al lui Noah. Acesta a început să scâncească, Mark continuând să-i strângă carnea cu putere. Și-a retras degetele lăsându-i patru dâre roșii pe obraz și a zâmbit victorios, pornind motorul mașinii. Noah și-a atins șocat obrazul, dar nu a scos nici un cuvânt. Se gândea la o cale de scăpare. Nu știa la ce să se aștepte din partea lui Mark, așa că a rămas nemișcat și cu privirea ațintită pe fereastra mașinii.

- Mergem la mine acasă, facem teme, urmărim un film. Ce fac prietenii. A spus Mark, scoţând mașina din parcare. Hai, informează-ţi mama că mai intârzii acasă.

   Noah și-a scos telefonul din buzunar și a început să scrie un mesaj cu mâinile tremurându-i de spaimă. Din când în când își mai arunca privirea asupra lui Mark, care conducea încruntat. Înainte să trimită mesajul, a mai aruncat o privirea asupra acestuia. Spre surprinderea lui, ochii curioși ai lui Mark îi urmăreau mișcările.

-Nu, dămi-l mie! Spune Mark, înșfăcând aparatul din mâinile băiatului. Citește mesajul încă netrimis și parchează mașina pe marginea drumului.

- Așa deci...eu îţi spun să-ţi informezi mama că rămâi la mine și tu îi spui că te răpesc? Pentru asta meriţi o pedeapsă, spune incleștându-și mâna în maxilarul lui Noah. Ochii băiatului s-au umplut de lacrimi, iar inima bătea parcă să-i sară din piept. Mark și-a apropiat rapid faţa de cea la lui Noah și și-a unit violent buzele cu ale acestuia. A continuat să-l sărute cu brutalitate, mușcându-i buzele până au început să sângereze.

     Lacrimi sărate curgeau din ochii lui Noah, prelingândui-se pe obraji, mai apoi, atângându-i buzele fremătate cu putere de Mark. Limba fierbinte a acestuia i-a atins rănile presându-le cu putere. Avea de gând să-i provoace durere în orice fel cu putinţă. Dar și pe el îl durea această răzbunare prostească. Deși nu voia să recunoască, șatenul cu ochii ciocolatii își croise loc în inima sa.