"-Sabrina, te rog iubito! Rezista-i! Esti puternica, iar daca il lasi, te va omori! Poti, eu si tatal tau suntem siguri de asta! Gaseste scanteia din inima ta, Sabrina! Gaseste-o si lupta, lupta pentru ce crezi tu ca merita. Vei reusi, draga mea! Vei reusi!"
Vocea i se indeparta incet, ca si imaginea, iar ochii ei plini de lacrimi mute au disparut ultimii, lasand o rana in sufletul meu.
Probabil ca imi inchipuisem, dar asta era tot ce-mi trebuia ca sa-i rezist.
Puteam in sfarsit sa-mi simt corpul si nu doar dara de foc pe care el o lasase pe el. Puteam sa gandesc logic si sa actionez. Acum stiam asta!
Am deschis ochii si tavanul a fost primul lucru pe care l-am vazut, apoi mi-am aplecat privirea.
Nu eram dezbracata complet, mai aveam doar sutienul si bikinii, iar el doar boxerii, dar arata atat de perfect peste trupul meu.
Mi-a simtit ochii cercetandu-l si si-a ridicat fata la nivelul meu. Statea inaintea mea cu trupul rigid, in asteptare.
Ochii lui erau ca doua torte vii, iar buzele ii erau deschise, o picatura de sange scurgandu-se de pe ele. Parul blond ii statea haotic in toate partile, dar ii prindea bine. Parea un zeu, dar zeii sunt mituri si asa trebuie sa ramana. El parea un Luceafar cazut de pe cer. Ce ironic... el era venit din Iad, un demon mult prea frumos pentru aceasta lume, la fel de rau precum diavolul, sau chiar mai rau.
-Daniel, am rostit incet, iar el a inchis ochii.
I-am trasat conturul fetei, a ochilor inchisi, a nasului si in final a buzelor.
-Atat de perfect! am murmurat mai mult pentru mine, dar el auzind a zambit. Un zambet viu, ce nu se potrivea cu corpul mort.
Am suspinat, iar trupul a inceput sa-mi tremure. Nu de dorinta sau de plans, ci din cauza gandului ca eu am distrus acea fiinta minunata, vie, prin simpla mea prezenta in viata lui. Eu l-am blastemat fara sa-mi dau seama, iar acum blestemul se intoarce la mine.
-Te rog, Daniel! Da-te de pe mine! l-am implorat.
El si-a deschis repede ochii si m-a privit de parca as fi avut doua capete, apoi a zambit, aratandu-si coltii.
-Nu cred ca te-am auzit, Sabrina! Ai zis cumva "continua"? Intreba zambind increzut.
-Daniel, te rog! am zis mangaindu-i obrazul drept. Nu am starea necesara, am recunoscut eu.
-Nici o problema, draga mea. Provocam noi starea asta incapatanata. Facem noi magie! sopti sarutandu-mi gatul.
Am incercat. Dumnezeu mi-e martor ca am incercat cu frumosul. Acum era vremea sa fac tot posibilul sa opresc totul, daca as gasi cum. Ar trebui sa gasesc ceva cu care sa il amenint, dar nu vad nimic.
Ce ma fac?
-Iti aduci aminte cand ne-am intalnit prima data? Cand ai implinit 18 ani si ai venit sa omori vampirul ce a omorat-o pe acea fata?
-Nu s-a intamplat de mult. Tin minte!
Si-a ridicat fata sprea a mea din nou si m-a privit pe sub gene.
-Ti-am spus ca povestile despre tine sunt exagerate. Totul este adevarat: tu esti cea mai buna vanatoare de vampiri din cati am cunoscut si cea mai sexy, adauga zambind.
-Nu conteaza! am spus vrand sa-mi feresc privirea, dar el nu m-a lasat.
A zambit satisfacut.
-Iti aduci aminte ca la a doua intalnire a noastra ti-am zis ca abea astept sa-ti simt instinctele salbatice?
-Unde vrei sa ajungi? l-am intrebat curioasa.
A ranjit sinistru si mi-a mangaiat coapsa, inca privindu-ma.
Ignorandu-mi intrebarea a continuat:
-Iar acum, cand te simt sub mine goala, calda si la fel de doritoare ca mine, ma intreb cum de esti inca vie, cum mai respiri, dar mai ales, cum de nu regreti tot ce ai facut?
Era lovitura sub centura. Stiam ca se refera nu numai la viata asta, ci si la celelalte. Stiam ca se refera direct la el, la Tamuz, la cel pe care odata l-am iubit. La cum l-am condamnat sa fie o creatura a noptii.
-Incerc sa uit ca existi! am rostit cu toata ura pe care o simteam, ura pentru vampirul din el.
A ramas mut pentru cateva clipe, apoi furia i-a intunecat fata si ochii lui au prins reflexii nebune. Imediat am simtit cum parul mi-e prins in pumn si cum spatele meu a parasit patul. Durerea mi-a sagetat craniul si am crezut ca mi-l rupe in doua.
Am tipat, apoi l-am privit cu ura. Mi-am ridicat mainile la cap, dar mi-au fost indepartate.
Imediat am fost izbita cu brutalitate de perete si am cazut pe jos. Simteam cum sangele mi se scurge prin par, picurand intr-un sfarsit pe podea.
Mi-am pus mainile pe langa corp, incercand sa ma ridic, dar o durere mi-a strabatut coloana si am gemut infundat. Am cautat cu mana ceva in care sa ma sprijin si am gasit altceva; cruciulita pe care o aruncase Daniel se afla acum in mainile mele, din nou. Pe langa asta mi-am amintit ca langa birou, printre pernile de pe jos am un pistol care mi-ar fi de foarte mare folos acum.
Inainte sa ma mai gandesc la ceva, Daniel mi-a apucat din nou parul si m-a ridicat de la podea. Daca nu simteam durerea puteam sa jur ca nu mai aveam par in cap.
-Poti sa ma uiti acum? ma intreba amuzat.
-Voi incerca, dar nu promit nimic, am raspuns respirand greu.
El m-a aruncat de data asta peste perni si a pornit cu pasi marunti spre mine. Am cautat cu mana libera printre ele si am dat in sfarsit de pisol, dar l-am scapat imediat ce Daniel m-a tras sub el. Pielea spatelui mi s-a frecat de podea si sigur mi-a facut cateva rani, dar puteam supravietui.
Asta am crezut inainte sa-mi dau seama de ceea ce avea de gand sa-mi faca. Mi-am dat seama abea cand mi-a sfasiat lenjeria intima si s-a aplecat asupra mea.
Panicata, am intins mana printre perni si dupa ce am cautat cu disperare pistolul, l-am gasit. Urma ce era mai greu: sa-l impusc!
Incepusem sa ma zbat deoarece il simteam coborand tot mai jos. Incepusem sa tremur de spaima si inima imi galopa in piept. Nu era posibil, el nu putea sa-mi faca asta, nu el!
Cand i-am simtit atingerea dura intre coapse, nu am mai stat pe ganduri si am indreptat pistolul catre el, apoi linistea a fost spulberata de zgomotul asurzitor al obiectului din mana mea.
Stateam pe pernile de langa birou si priveam ingrozita pata de sange de pe podea si gramada de langa ea. Haine rupte; asta continea gramada. Dovezi ale noptii trecute.
Dupa ce am tras si l-am nimerit in umarul stang, Daniel a fost atat de furios incat nu l-a interesat ca i-am facut o rana; a continuat sa ma violeze pana aproape nu am mai suflat, apoi, inainte de a rasari soarele, s-a ridicat de pe mine, si-a luat pantalonii si a plecat jurand ca data viitoare nu va mai fi asa indulgent cu mine.
Ma uram pentru ca am fost asa de proasta. Am crezut in el, am crezut intr-un vampir si asta nu mi-o voi ierta niciodata. Pentru aceasta greseala suport consecinte groaznice, dar vor trece, totul va trece.
Acum insa, important e sa ajung la baie pentru a face un dus, sa ma curat de sangele ce mi s-a uscat pe coapse si prin par. Asta va fi cu adevarat greu.
M-am ridicat aproape plangand de durere de pe perni si am pornit cu pasi mici spre baie. Tot corpul ma intepa si durea si intepa si durea si aproape numai suportam cand am ajuns in baie.
Am dat drumul repede la dus si m-am bagat sub jetul lui, scurgandu-ma o data cu picaturile de apa, pe sticla rece. Amintirea zilei trecute ma deranjase, dar amintirea noptii trecute ma ingrozise.
El ma violase, el chiar ma violase.
In ce l-am transformat?
Intr-o creatura fara suflet, incapabila sa simta ceva, doar raceala din jur?
Sau intr-un monstru?
Dar el... el in ce m-a transformat?
CITEȘTI
Hunter-Vanatoarea (COMPLET)
RomanceSabrina, un hunter, il intalneste intr-o noapte pe misteriosul si irezistibilul Daniel. Seducatorul vampir aduce cu el mistere parca venite din iad si doar Sabrina le poate pune capat. Dar daca lumea nu e plina doar de ceea ce vede ea? Daca e plina...
7. Furie si ura
Începe de la început
