Yummy se trezi pe un pat de spital. Era confuza. Nu-si aducea aminte nimic din ce se intamplase si cum ajunsese acolo. In jurul patului ei era intinsa o perdea. O dadu la o parte si, privind in dreapta ei, il vazu pe Sasuke. Acesta era inconstient. Dormea. Se uita in gol. Dintr-o data, o multime de imagini ii invadara mintea: sange, Itachi si Yukina. Tot ce se intamplase cu o seara inainte i se afisa in cap precum un film. Ii venea sa tipe, dar nu putea. Ochii ei incepura sa lacrimeze. Auzi niste gemete venind din dreapta ei. Era Sasuke. Se trezea. Isi sterse lacrimile...nu dorea ca "fratele ei mai mare" s-o vada astfel. Trebuia sa fie puternica...macar atunci!
Il privi pe Sasuke. Acesta avea o privire pierduta, inexpresiva. Yummy nu-l recunostea. Nu mai era acelasi Sasuke...i se citea raceala din privire. Ochii sai negrii erau plini de ura. Asta o speria. El se uita pierdut la ea, iar ea isi stapanea cu greu lacrimile... isi stranse picioarele la piept.
Sasuke se dadu jos din pat si iesi ca un trup fara viata din camera de spital. Yummy nu-l urma, pentru ca stia ca nu s-ar fi putut abtine sa nu planga in fata lui. Le auzea pe asistente vorbind despre ce se intamplase. Nu suporta barfa...
Statu astfel mult timp, gandindu-se la tot ceea ce se intamplase.
-Prea mult sange...! Prea mult sange...! si incepu sa planga. One-san...de ce-ai facut asta? Ai fi putut trai...ai fi putut fi langa mine acum! De ce te-ai sinucis!
Aceste intrebari incepusa soptit, apoi le striga, parca. Mai avea putin si innebunea. Incepuse sa se intunece si trecuse ceva timp de cand Sasuke plecase. Yummy a inceput sa se ingrijoreze pentru el, asa ca pleca in cautarea lui. Era oarecum fericita, pentru ca ploua si nimeni n-ar fi putut deosebi lacrimile ei de picaturile de ploaie.
Yummy stia unde s-a dus, desi acesta n-a scos o vorba. Desi nu erau prieteni prea buni, Yummy il cunostea oarecum pe Sasuke.
Il gasi in partea de sat a clanului Uchiha, exact asa cum intuise. Parea lesinat. Yummy il ajuta sa se ridice, punandu-i bratul dupa umarul sau.
-De ce...? intreba Sasuke, cu jumatate de glas, oarecum retoric.
-De ce...ce? intreba aceasta, inocenta.
-De ce a facut Itachi asta...de ce? intreba cu un glas oarecum violent.
-A facut-o pentru... dupa care Yummy se opri.
-Pentru ce? Il urasc...il urasc cu toata fiinta mea, si intr-o zi...il voi distruge!
-Sasuke...nu-l acuza! Nu-l uri...cauza a fost...una nobila!
-Ce cauza nobila? Tu te auzi? Care-i cauza buna? Sa-si incerce puterile? Ce inseamna toate astea?
-Daca ai stii adevaratul motiv, nu l-ai mai uri atata! Din potriva...Sasuke, nu vreau sa faci ceva ce vei regreta!
-Ce sa regret? Imi spui si mie?
-Ca l-ai omorat pe Itachi, Sasuke! Itachi a facut ceea ce a facut pentru ca...
-Tine-ti scuzele stupide pentru fratele meu! Nimic nu-l scuza! Si de acum, te rog sa ma lasi in pace! N-am nevoie de nimeni...!
-Sasuke...
Apoi Sasuke se pleca, lasand-o pe Yummy singura, in ploaie.
