Drumul Vieții

Capitolul 20.

-Dante... ma doare... da-mi drumul . zice blonda smiorcaind de durere in timp ce se lasa in genunchi ,insa Dante nu a fost impresionat de gestul ei de aceea se lasa si el la nivel cu ea. Fac un pas cu scopul sa ii despart, dar mana lui Amon ma opri. Cand ma intorc surprinsa spre el , imi face din cam in semn sa stau in banca mea si sa vad ce se va intampla , ceea ce voi face. Raman in loc, vreau sa vad ce are de gand sa faca... chiar daca ma bucur pe o parte pentru "rasplata" blondinei , dar pe cealalta parte nu prea imi place... imi e mila de ea. Cand am impresia ca blondina va scapa de Dante, acesta o prinde de barbia fortand-o sa il priveasca in ochi.

-Asta si era intentia! Asculta la mine draguto! Ferasca-te Sfantu sa te mai atingi de ea ca praful se va alege de tine! Nu ma provoca ca pot devenii dracul in persoana daca te atingi de ce e al meu! Inteles? intreaba el dandu-i drumul violent la barbie , plecand de langa ea. Rasuflu usurata cand imi dau seama ca a scapat de el , dar cuvintele sale imi reveni in minte. Cum adica " daca te atingi de ce e al meu?" cand vreau sa ii pun intrebarea , sa imi explice ce a vrut sa zica , el plecase. Raman socata in loc dar suspinele blondinei ma trezesc din visare, ma intorc rapid la ea si o vad cum plange in timp ce se tine strans de locul unde a tinut-o Dante. Ma apropii usor de ea sa o calmez, dar aceasta tresare speriata din vina mea. In clipa asta vinovatia isi pune amprenta pe mine, m-am bucurat de nefericirea ei , chiar daca a fost si pentru un moment , am facut-o.

-Nu iti fie teama, nu vreau sa iti fac nimic . ii spun in timp ce ii ating obrazul delicat.

Dante pov.

Plec furios de la scoala , nici nu am realizat cand am ajuns in masina. Imi arunc jacheta enervat pe scaunul din dreapta , bag rapid cheile in contact si imi trezesc bijuteria la viata. Al naibii ei de treaba , fata asta face ce vrea din mine si nu imi place! Dupa ce am iesit din curtea scolii imi aprind o tigara , in timp ce imi fumez tigara il apelez pe Noah . Vocea prietenului meu acum auzindu-se la toate cele 4 boxe din masina.

-Noah , frate! Ce faci? il intreb calm. Surprinzator dar tigara chiar m-a mai calmat.

-Nu prea bine. Am aflat recent ca cineva comploteaza impotriva noastra, dar inca nu stiu din ce mafie face parte. glasul prietenului meu pare stresat ceea ce ma pune pe ganduri , de obicei nu este asa usor sa il pui pe el intr-o astfel de stare. Imi masez usor tampla gandindu-ma la ceea ce a zis el.

-Inteleg. Atunci stai calm! Il voi aranja eu diseara. ii spun calm dupa ce mi-am facut planul in minte cu atentie. Nimeni nu ma pune pe mine la punct, il aranjez eu cat ai zice "diavol"!!!!

-Ce ai de gand sa faci? ma intreaba el surprins, un zambet dracesc imi aparu pe chip cand ii aud intrebarea , mai trag un fum de tigara apoi ii raspund.

-Nimeni nu ma pune pe mine la colt, asa ca il voi aranja eu! Deci ne auzim mai tarziu , prietene! ii spun inainte sa inchid apelul , ia te uita la ei , sobolaniii , vor sa se joace cu focul! Perfect atunci! Pentru ca deja banuiesc cine are chef de joaca.

După cateva clipe am ajuns acasa. Nici nu m-am mai uitat pe unde imi arunc geaca pentru ca imediat ma arunc pe pat extenuat de toate ce s-au intamplat. Fara sa imi dau seama somnul ma furase.
Din nou , aveam varsta de 8 ani , eram din nou pe acea strada părăsită de lume, slab luminată, fara un acoperis deasupra capului... fara părinții nostri langa noi. Stăteam flămânzi zile întregi pana sa ne găsim de mâncare. Dar nu era asta partea nasoală.... acea parte de acum trebuia sa vina.

-Erika, mănâncă! Ii spuneam grijiuliu. Stiu ca pentru un copil de 8 ani eram destul de matur, stiam cu ce se mănâncă viata...

-Tu nu mănânci? Ma întreabă pe un ton scazut surioara mea iubita, e trista , imi pot da seama cu usurinta, dar vrea sa para fericita. Afisez un zâmbet mic ca mai apoi sa o iau in brate strâns.