41.Doar o coasta rupta

Start from the beginning
                                    

"Organismul ei reactioneaza impotriva antibioticelor!"  

"Nu imi pasa cat e ceasul!"

"Daca nu ai de gand sa vii aici,  o sa vin eu si o sa fac sa iti danseze singur nenorocitul de papion, ai inteles?!"

"Grabeste-te!"

Vocea lui se spargea, ca talazurile de stanci, iar camera se invartea haotic sub un val de ceata. Vedeam cel putin patru aplice, iar pe Harry il vedeam dublu. Am simtit o presiune ce imi apasa tamplele, apoi am inceput sa tusesc. S-a asezat pe vine langa pat, prinzandu-mi mana intr-a lui. Mi-a mangaiat fruntea, apoi a plasat un sarut undeva pe parul meu, tragand aer adanc in piept.

Fulgerele luminau camera, iar tunetele puternice faceau geamurile sa vibreze. Harry s-a ridicat, asezandu-mi gentil mana pe pat si aprinzand lumina, a plecat din camera, lasand usa deschisa. Voiam sa ii spun sa nu plece, sa nu ma lase singura; dar nu puteam sa-mi deschid gura. Aveam maxilarul inclestat, iar mainile au inceput sa imi tremure din nou.   

Am inchis ochii incet, sperand ca o sa adorm si o sa se termine chinul. Nu stiu ce s-a intamplat; daca am adormit sau nu, dar dupa ceva timp am simtit o palma mare si rece ce mi se lipise de frunte, fin ca o pana. Deschizand ochii, i-am mijit instinctiv, incercand sa deslusesc figura ce imi parea cunoscuta si intr-un final am reusit sa-l recunosc. Era barbatul inalt, bine-facut, de la garaj. Dupa ce s-a ridicat de sub capota mustangului galben, trantind-o si zambind larg imediat ce l-a vazut pe Harry, apoi l-a imbratisat, batandu-l frateste pe spate. Era Rob. Era imbracat intr-un costum negru, iar papionul ii atarna desfacut de o parte si cealalta a gatului.

Un fior mi-a strabatut spatele, de la baza pana la ceafa, atunci cand un ac mi-a patruns mana stanga. Am simtit-o ca pe o intepatura de tantar. Rob, mi-a zambit, tamponand zona cu o bucata de vata imbibata in ceva ce se mirosea ca spirtul; iar aerul se simtea ceva mai rece in zona unde ramasese lichidul. Clipind repetat, am simtit o durere arzatoare in ochi, ca si cum simteam ca erau acolo. O alta silueta a intrat pe usa camerei si am stiut ca era el. L-a intrebat ceva pe Rob, iar acesta s-a ridicat de langa mine, fluturand o coala mare si neagra prin fata lui Harry. Radiografia. Discutia lor devenea din ce in ce mai tensionata, dar tot ce auzeam erau niste sunete ce se pierdeau, ca si cand as fi fost sub apa, iar ei vorbeau la suprafata. 

In urmatoarele doua minute, Rob era din nou langa mine, punandu-mi un termomentru in gura si lasandu-l sa atarne. Ma mir ca reuseam sa-l tin intre buze. A mormait ceva, apoi i-am simtit degetele pe pleoapa si pometul meu, deschizandu-mi larg ochiul stang si picurand o solutie transparenta; procedand la fel si cu celalalt ochi. Am clipit instinctiv, iar imaginea parea sa devina tot mai clara. A intins mainile incercand să imi ridice tricoul, apoi am auzit un marait gutural ce probabil venea de la Harry. Rob si-a pus mainile pe genunchi, intorcandu-se la el .  Au schimbat cateva vorbe, apoi Harry s-a apropiat de pat, strecurandu-si o mana pe sub spatele meu si tragandu-mi usor tricoul in sus. Am tresarit, probabil devenind stacojie, dar m-am relaxat dandu-mi seama ca tricoul nu imi dezvelea decat abdomenul. 

Rob a inceput sa-mi apese coastele de pe partea stanga pe rand, iar la a doua presiune exercitata de indexul lui, m-am zvarcolit de durere. Harry mi-a prins imediat mana intr-a lui, lipindu-si gentil buzele de ea. Nu imi dadusem seama, dar vederea imi revenise in totalitate, iar cand am realizat, am incercat sa inabus un zambet.

 "Inca putin." zise Rob, privind ceasul cu un mecanism complicat de pe incheietura lui.

"Esti sigur ca asta era?" a marait Harry, neluandu-si privirea de la mine.

"Tu cum esti cand treci de 210 km/h ?" pronunta sacadat, zambind.

"Vezi tu, " a inceput, coborandu-si privirea la degetele noastre impleticite.

"Nu e ea cea care te-a schimbat. Nu te-ai schimbat niciodata, ai hotarat doar ca e mai bine sa lasi de-o parte trecutul." adauga si isi intoarse privirea din nou spre mine, vazand ca Harry parea sa nu ii observe sinceritatea.

"Cred ca si-a facut efectul." a adaugat dupa cateva secunde.

"Julie?"  a spus si am simtit in sfarsit ca eram intr-adevar in viata.

"H-Harry..." am murmurat nesigura.

"Ce s-a intamplat?" am intrebat, vazand ca niciunul din ei nu reactioneaza.

"Daca aveai de gand sa te mai asezi si sa te ridici de cateva ori, plamanul tau ar fi avut parte de o balaceala destul de neplacuta." a raspuns Rob imediat.

Am vrut sa intreb cum? de ce?, dar cuvintele mi s-au stins pe buze. Stiam foarte bine cum si de ce. Doar eu imi facusem asta, cand ma aruncasem de pe motocicleta. Motorul meu! mi-am amintit si am vazut cum lui Rob i se zbatea un muschi pe obraz; incerca sa nu rada. M-am intors din nou de unde plecasem, incercand sa prind ce ii starnise rasul, dar nu am auzit nimic. Pentru un moment am crezut ca picasem din nou in starea aceea euforica. Mi-am tras mana din stransoarea lui Harry, sprijinindu-ma in coate, dar cand am dat sa ma ridic, mana grea a lui Rob s-a lasat ca o stanca pe umarul meu, trantindu-ma inapoi.

"Ai auzit ce am spus mai devreme?" a intrebat, vizibil iritat.

"Destul de clar." am murmurat, ridicandu-mi mainile si tragandu-mi tricoul in jos.

"Atunci nu mai incerca sa te ridici. O sa te ranesti singura si crede-ma, nu vrei asta." m-am strambat incet, apoi m-am uitat spre fereastra. Cateva picaturi de apa de scurgeau pe exterior, iar jocul fulgerelor incetase, la fel si sunetul asurzitor al tunetelor. 

"Nu stiam ca esti doctor." am mormait, inca privind afara.

"Nu stiam ca esti-" s-a oprit, bagand mana in buzunar dupa telefonul ce scotea niste sunete ciudate.

"Ei bine, as spune ca mi-a facut placere, dar domnisoara la ananghie aici de fata, care m-a amenintat ca se pune cu papionul meu,  " a facut semn cu barbia spre Harry.

"-mi-a cam dat de cap cu asa zisa mea rapire de la petrecere." s-a ridicat de pe taburetul de langa pat, impingandu-l inapoi langa noptiera si a iesit imediat pe usa camerei, salutand elegant, printr-un gest.

"Ei bine, se pare ca trebuie sa imi gatesti." am spus imediat ce usa de la intrare s-a trantit in urma lui Rob.

"Esti sigura?" a ranijt, sarutandu-ma din nou pe frunte.

"Nu am fost mai sigura niciodata." am replicat, raspunzandu-i la zambet.

"Sti, " s-a oprit in prag.

"Urasc sa te vad suferind, dar ma bucur ca ai scapat de acolo doar cu o coasta rupta." a schitat un zambet.

Ei, de ai sti ce am vazut acolo, ai fi preferat sa umblu legata la ochi. Daca ai sti ce am auzit, ai fi preferat sa surzesc pentru cateva ore, iar daca ai sti cum m-am simtit cand am aflat ca esti la periferia Vegasului intr-o celula intunecata, pandit de moarte, ai fi preferat să imi curmi suferita, lasandu-te prada in locul meu. Si...Daca ai sti de ce am coasta rupta, nu m-ai lasa sa ma mai urc pe motocicleta vreodata. cuvintele stateau sa imi iese din gura, dar am inlocuit toate astea cu un zambet tamp.

He's so strange...-  I.His EverythingWhere stories live. Discover now