Chloe.
Deja trecuse o luna de la tragedie si in Nashville este acum mai liniste.Aflasem nu de curand ca sotii Brandon,parintii Annei se mutau in New York.Doamna Brandon,m-a chemat la ea acasa sa imi dea ceva.Nu aveam intentia sa ma intorc la casa ei dar de dragul amintirii prietenei mele...
Am pedalat mai puternic trecand dealul si acolo era casa ei micuta si primitoare.Luasem bicicleta fiindca e mai departe casa ei de a mea.
In ultima luna am mers in fiecare zi,dupa scoala,la cimitir la ea,impreuna cu Jason.Cu fiece zi ce trece imi este mai usor sa ma obisnuiesc cu lipsa ei.Eu si Jason tot am stat impreuna...el a fost sprijinul meu.Am refuzat sa ma imprietenesc cu alte fete...Nimeni,niciodata,nu o va putea inlocui pe ea.
Am pus frana si m-am uitat la casa,amintirile creand o invalmaseala in mintea mea.Dar cea mai usturatoare si dureroasa era aceea cand ieseam din casa si i-am auzit din spate rasetul copilaros.Inca persista dureros in mintea mea.
Mama ei iesi si zambi la mine carand o cutie plina cu lucruri.
-Ce bine ca ai venit...Eu si John chiar nu stiam ce sa facem cu astea...spuse trista.Locul lor e la tine...
-Aa...doamna Brandon...eu...
-Tu ai fost cea mai buna prietena a ei Chloe...m-a intrerupt ea.
Voiam sa ii spun ca din cauza mea s-a dus ea in padure.Dar nu aveam curajul.Ea fusese mereu buna cu mine.Nu voiam sa ii provoc mai multa durere decat era deja in sufletul ei.
Doamnei Brandon ii curse o lacrima si spuse:
-Ea ar fi vrut asta Chloe.Si am si dovada,rase ea amar.O s-o gasesti aici,spuse dandu-mi cutia.
-Aa...nu stiam ce sa zic.Multumesc...
-Cu bine Chloe...spuse si ma imbratisa.
Isi trase nasul se uita inca o data la mine si intra in casa.
Am aranjat cutia pe portbagajul bicicletei si m-am dus acasa curioasa ce era in cutie.
Am fugit in camera la mine ca vantul si m-am asezat pe pat.M-am uitat suspicioasa la cutie.Daca era vreo scrisoare sau ceva de genul?
Mm...nu voi afla decat deschizand-o.
Am deschis-o si deasupra era asezat un album mare si roz.Il stiam.Acesta era plin de fotografii cu mine si ea.Eram obsedate de fotografii artistice.Am si un aparat Nikon performant pentru pasiunea mea.Nu l-am deschis spunandu-mi ca plang mai tarziu si am trecut mai departe.
Am descoperit un teanc de CD-uri intr-o carcasa.Astea trebuie sa fie cu muzica preferata a Annei...
Wow!m-am uimit eu cand am vazut in alta carcasa niste casete.Asta o sa fie amuzant...Acolo erau filmulete cu mine si Anna.Ce ne mai distram facandu-le.
Intr-un colt era impaturita o hartie.Am desfacut-o si m-am mirat de titlu:
'Ce joaca de copil e moartea?Testament:Anna Brandon'
Titlul era specific Annei.Scrisese:
'Draga mama/tata/Chloe sau orice avocat ce citeste asta...Azi,21 Martie 2011 m-am hotarat sa imi scriu un testament.De ce?Fiindca moartea e imprevizibila.Te poate lua pe nepregatite si nu ai cum sa-ti iei adio de la persoanele cele mai importante din viata.
Ok...nu am nici o idee cum sa vorbesc despre asta...Voi incepe cu scuzele apoi cu 'mostenirea'
Mama,daca am murit neprevazut,imi pare rau.Daca am avut un accident conducandu-ti masina pe ascuns,imi par....stai ca nu-mi pare.Ar merita.Daca am fost rapita si sechestrata de vreun capcaun criminal...imi pare rau ca nu am invatat Kung Fu.Daca ai descoperit patura plina cu smoala din garaj,unde am ascuns-o bine,imi pare rau[Mda..testamentul meu o sa fie plin de scuze].Imi pare rau ca te-am lasat singura,daca te-am lasat.Te rog nu fi trista dupa moartea mea.Te iubesc oriunde oi fi.
