The Witch - I & II

Capitolul 6

Ramasa singura in camera, Sujin se gandea la ce trebuie sa faca pentru a-i recupera memoria lui Kihyun.

Nu este prima data cand l-am ajutat pe Kihyun sa-si recupereze memoria! Asta inseamna ca trebuie sa stau langa el, doar asa il pot vindeca...
Dar cum sa stau langa el acum ca mai este si un idol? Ah, nu stiu ce sa fac! Toata situatia asta ma innebuneste, nu ca pana acum as fi fost intreaga la minte...

In timp ce Sujin se gandea la o modalitate de a sta aproape de Kihyun, o asistenta intra in camera, dar Sujin n-o observa.
Dupa ce pleaca, Sujin aude usa inchizandu-se destul de zgomotos.

A fost cineva aici?
De ce imi este asa somn dintr-o data? Chiar mi-au dat somnifere? Pff, oamenii astia nu stiu ca adorm mai repede si fara somnifere.

Dormind trei ore, Sujin se trezeste din cauza ca ii era foame, altfel nu s-ar fi trezit.
Avand mai multa putere, Sujin se da jos din pat mergand spre usa. Iesind din salon, aceasta vrea sa ajunga la cantina. Se tinea de bara de langa perete, evitand fiecare persoana care voia s-o ajute. Daca Kihyun se saturase de spitale, Sujin a fost doar de doua ori cand era mica. Se simtea ametita, iar mirosul de spital ii facea si mai mult rau. Acum uitase de cantina, voia doar sa gaseasca acoperisul.

Ajungand pe acoperis, aceasta se bucura de aerul curat de afara.
Acoperisul avea o priveliste uimitoare, asa ca Sujin s-a apropiat incet de balustrada.

Ah, nu pot vedea nimic de aici.
Nu cred ca se va intampla ceva daca urc putin pe balustrada asta...sper.

Stand cateva secunde cocotata pe balustrada, cineva isi infasoara bratele de mijlocul ei, apoi o pune jos.
Sujin era furioasa, iar cand s-a intors era pornita sa-i dea o palma celui care a deranjat-o!

Kihyun: Tu nu esti constienta la ce etaj suntem? Esti nebuna? Chiar vrei sa mori? Atunci nu te mai retin. Nu-mi vine sa cred pentru cine am urcat eu aici.(spune acesta furios, apoi se intoarce, facand pasi mari si apasati spre iesire.)
Sujin: Ya, Kihyun! Masoara-ti cuvintele. (acesta se opreste, intorcandu-se spre ea, deoarece se simtea jignit.)
Kihyun: Sa-mi masor cuvintele? Eu? Cred ca glumesti.
Credeam ca stii cine sunt.
Sujin: Cine esti? Aa, da! Esti acelasi nesuferit si idiot...(spune aceasta dandu-si ochii peste cap, avand bratele incrucisate la piept).
Si doar ca sa stii, nu voiam sa ma arunc de aici, oricum nu am cum sa mor.
Kihyun: Tu chiar esti nebuna.
Sujin: Atunci de ce ai venit pana aici dupa o nebuna?
Kihyun: Voiam doar sa vad ce-ti taie capul.
Sujin: Sigur. Iar eu acum trebuie sa te cred, nu?
Kihyun: Ah, uite cu cine imi bat eu capul acum. ( se indreapta spre iesire)
Sujin: Kihyun...
Kihyun: Ce mai e acum?
Sujin: Nimic...(cand aude raspunsul lui Sujin, acesta pleaca fara a mai spune ceva.)

Nu pot sa cred ca este la fel de arogant ca atunci cand l-am intalnit prima data.
Unde se duce acum? Trebuie sa-l urmaresc!

Era la o distanta mica fata de Kihyun, dar facea un efort destul de mare pentru a sta cat mai aproape de el. Ajungand la parter, Sujin se gandea ca acesta o sa plece, lasand-o singura in spital. Asa a si fost! Kihyun a iesit pe usile spitalului, apoi nu s-a mai intors.

Mergand spre salonul ei, Sujin aude un copil care plangea destul de tare. Ajungand langa copil, aceasta le-a spune asistentelor care incercau sa-l calmeze, ca va avea ea grija de el.

Sujin: Ce s-a intamplat? De ce plangi?(dar copilasul nu se oprea din plans)
Si eu am plans azi, dar am stiut ca nu voi rezolva nimic daca stau si plang toata ziua...
Daca mi-ai spune de ce anume plangi, iti promit ca te voi ajuta!(auzind ce a spus Sujin, copilul a incetat din plans)
Copilul: Mama mea...
Sujin: Ce s-a intamplat cu ea?
Copilul: A lesinat si acum este in camera aceea. (aratand cu degetelul salonul in care mama lui se afla).
Sujin: Oh, sunt sigura ca va fi bine, stai linistit!
Copilul: Mi-e frica...o vreau pe mami...
Sujin: Copilas(il imbratiseaza) o sa am eu grija de tine pana cand mama ta isi revine.
Ti-e foame? (copilul afirma dand de cateva ori din cap)
Atunci hai sa mancam, si mie imi este foame.