Acum...ori niciodata! ( Tu sau...el. Ce alegi? part II )

Capitolul 7 { Antrenor personal sa fie! }

- Iar pentru un baiat?

- Ei bine, ca baiat, sa fii momeala, e cam rusinos, sincer.

Am ridicat dintr-o spranceana, iar ea ridica indiferenta din umeri. Ce putea fi asa rusinos? Macar, ca momeala, primeai ordine. Nu omorai oameni din vointa proprie.  Dar nici ca membru nu faci asta, am incercat sa-mi repet si sa-mi tot repet ca sa para adevarat. Dar nu parea.

- Sti cum e, barbatii au mai mult sange rece decat femeile... Exista si exceptii, dar vorbesc in general. Deci, sa fii asa fricos - nu gasesc nici un epitet mai bun - incat sa nu treci prin Initiere sau asa incapabili incat s-o pici... Ei, pentru un baiat e rusinos. Si atunci, ei raman doar cu misiunile nasoale - dar nu grele, pentru ca nimeni nu le da chestii complicate -...

- Ca aproape-uciderea mea...

- Aia nu a fost o chestie usoara.  Trebuia facuta de o momeala.

Am privit-o nedumerit.

- Trebuia?

- Mda. De obicei, membri M-ului, in special barbatii, dobandesc prea mult sange rece ca sa nu te ucida complet. Iar femeile... Ei bine, le-ar fi fost mila.

Mila? La cum era Laura, mila nu era o insusire pe care s-o atribui membrelor M-ului. Deci nu-i prea credeam spusele, iar ea nu mai adauga nimic asa ca am lasat-o moarta. Era altceva. Probabil, nu ma vroiau mort. Defapt chiar nu ma vroiau mort, dar nici n-aveau timp sa se ocupe ei, asa ca au trimis o momeala, stiin ca nu ma va ucide. Mda, asta era cea mai credibila poveste pe care o puteam gasi. 

Ce m-a cutrmurat a fost descrierea Laurei a  membrilor Monarhiei. Doar sange rece. Eu nu voi deveni asa ceva. Nu puteam sa devin asa ceva. Speram sa nu devin asa ceva. Doar ca, ceva imi spunea, ca nu toti ajung asa pentru ca vor ci pentru ca sunt obligati. Rahat! Apar deja prea multe chestii impuse. Mai bine zis, prea multa spalare de creiere...

Intrerupandu-mi gandurile, Laura vorbii din nou:

- Sa fi membru al M-ului inseamna sa-ti impui punctul de vedere. Mda, trebui sa treci Initierea si apoi sa faci cateva misiuni cam naspa, dar, dupa aceea, iti alegi deartamentul in care vrei sa lucrezi. Nu-i obligatoriu sa ucizi 24 din 24, mai sunt si alte lucruri de facut pe-aici. Dar, in orice caz, cel mai important lucru, cel care ne deosebeste de momeli, e ca puteam sa indeplinim misiunea cum vrem noi.  Tot trebuie sa omoram, sa nu te gandesti la altceva dar, macar, iti faci tu planul. Dar, cum spuneam, poti sa lucrezi si in alte departamente.

- Tu ce faci? am intrebat-o curios. Stiam ca nu omoara 24 din 24.

- Preiau cererile de la clienti, adun date despre persoanele de care trebuie sa ne ocupam si fac planul de baza. De obicei, planurile mele sunt respectate. Rareori e schimbat ceva.

Vorbea cu mandrie, desi acum cateva minute ( sau zeci de minute, pentru ca habar n-aveam cat trecuse ) in ochi i se citeau ura si dispretul fata de Monarhie. Daca stateam bine sa ma gandesc, ce facea ea nu era asa rau. Semana cu spionajul dar, din nou, omise ceva. Avea obiceiul de a omite cam multe, asa ca am adaugat:

- Totusi, si tu indeplinesti unele misiuni.

- Oricine indeplineste. E de datoria noastra. Dar, daca nu vrei sa te focusezi doar pe ele, nu sunt asa multe.

Am incuviintat tacut. Asta insemna ca oricine de aici i facuse de petrecanie cel putin unei persoane. Si, daca intuitia mea era buna, pentru nimeni nu fusese doar  o persoana. Ceea ce nu suna prea bine. Am tras adanc aer in piept. Tot ce-mi doream era sa pot sa evadez inainte sa termin cu Initierea. Sa nu trebuiasca sa fac ceva de neiertat.

- In ce consta Initierea? am intrebat-o brusc.

Laura trase aer in piept, de parca era deja plictisita de interogatoriul asta si, pentru un moment, am crezut ca nu-mi va raspunde, dar apoi, mi-a zis: