Cap. 34

7.2K 517 14
                                    

Ronna

Nu ştiu ce-i cu el, dar în ultimul timp se comportă ca un nebun, obsedat de mine. Nu poate să-şi ţină mâinile departe de mine. Chiar şi la masă se aşează lângă mine şi nu-mi dau seama cum naiba reuşeşte să vorbească cu cei din jurul nostru în timp ce mâna lui se plimbă nestingherită pe piciorul meu, pe sub fusta mea lungă şi largă. Eu simt cum sângele îmi colorează toată faţa, dar el se comportă ca şi cum ar fi un lucru firesc ca mâna lui să mă atingă în cel mai intim loc al meu cand toata familia este la masa. Mă urmăreşte tot timpul ca pe o pradă, cum ies din cameră spre bucătărie sau baie, deja mă trezesc lipită de vreun colţ, perete sau chiar propriul lui trup şi sărutată, în timp ce mâinile sunt pe sub bluza mea, atingându-mi cât mai multă piele.

Cred că îi plac sânii mei foarte mult, pentru că nu rezistă să stea lângă mine şi să nu-i atingă, aplecându-se mereu, jucându-se cu limba în jurul lor, făcându-mă să mă agăţ mai mult de el şi să gem de dorinţă şi plăcere.

E singurul bărbat din viaţa mea care m-a văzut şi atins în toate ipostazele, singurul pe care îl iubesc şi îl doresc mai mult decât orice. De multe ori sunt geloasă, mai ales când îmi vin în gând femeile din trecutul lui care îl vor înapoi, dar mă încurajez singură gândindu-mă că ele ar da orice să fie în locul meu. El m-a ales pe mine dintre toate acelea care au mai multă experienţă, mai ales în relaţiile intime. Mereu m-am întrebat de ce prietenele lui erau blonde, am trăit cu impresia că sunt preferatele lui, dar când i-am pus această întrebare mi-a răspuns cât se poate de serios că nu putea sta de vorbă cu vreo brunetă, aducându-i aminte de mine şi era mult prea dureros.

Se pare că aşa cum el e singurul meu bărbat, aşa sunt şi eu pentru el, singura femeie pe care a iubit-o vreodată, celelalte find doar relaţii pasagere, bazate pe necesităţi şi descărcări fizice.

O mare problemă a fost aseară când s-a găsit loc de dormit pentru fiecare, ai mei în camera de oaspeţi, Rami cu Dan, iar eu am preluat camera lui Robert, el rămânând să doarmă pe canapeaua din living. Toată lumea a fost mulţumită, doar iubitul meu a rămas botos, mai ales când am urcat şi i-am trimis un pupic din depărtare. Mi-a răspuns, mijindu-şi ochii şi privindu-mă cât de ameninţător poate. Şi-a dus ameninţarea la capăt şi după vreo jumătate de oră deja era în patul lui în care încercam să adorm, zvârcolindu-mă de colo colo, adulmecând mirosul lui îmbibat în lenjeria de pe pat şi din pernă. Când am auzit uşa deschizându-se, m-am prefăcut că dorm, dar l-am auzit cum îşi arunca hainele de pe el şi imediat s-a băgat în spatele meu, înconjurându-mă cu un braţ, trăgându-mă mai aproape de el. Capul şi l-a băgat în părul meu

-Îmi place cum îţi stau tricourile mele pe tine, dar iubito, te prefer fără nimic, ştii prea bine! 

Nu i-am răspuns, dar m-a întors pe spate şi imediat mi-a tras tricoul peste cap, aruncându-l cât mai departe.

-Eşti un mare ţăcănit! spun râzând.

-Te iubesc Ronna! 

Îmi răspunde cu aceste vorbe pe care aş vrea să le aud mereu din gura lui.

-Dacă coboară tata şi nu te găseşte pe canapea, îţi dai seama că va veni val-vârtej aici şi ce reacţie crezi c-o să aibe când mă va găsi goală în braţele tale?

-Mă va omorî! Dar măcar voi muri fericit! a început să rânjească ca un nesimţit.

-Eşti un obsedat şi un hărţuitor!

-Iubito, mai am doar două săptămâni în care trebuie să îndur absenţa ta în patul meu!

-Ce?

PREJUDECĂŢI (II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum