PREJUDECĂŢI (II)

Cap. 29

Ronna

 In drum spre casa lor, gândul îmi zboară la timpul petrecut împreună de când ne-am reîntâlnit. Am petrecut o noapte perfectă. M-a plimbat cu motorul până în satul următor, unde ne-am oprit la un bar şi am stat o oră în care am vorbit şi am râs de toate tâmpeniile, mai ales de frica pe care am avut-o până acolo. I-am ţipat în ureche jumătate din distanţă de frică, iar cealaltă i-am ţipat să accelereze pentru că  începuse să-mi placă şi mi se părea că e prea încet.

La întoarcere, după ce a băgat motorul în garaj, ne-am sprijinit de toate gardurile din jurul casei lui,pe la vecini,fiind lătraţi de toţi câinii şi ne-am pupăcit până ne-am decis într-un final să mergem în camera lui unde am continuat până am adormit, cum altfel, decât goală în braţele lui!

Doamne,îl iubesc atât de mult şi simt că sunt dependentă de tot ceea ce  înseamnă el!

M-am trezit înaintea lui şi după ce m-am îmbracat am  coborât la bucătărie de unde se auzea gălăgie şi venea un miros îmbietor de cafea. Exact de ce aveam nevoie atunci!

-Bună dimineaţa! am salutat-o pe Dana care arunca o clătită în sus.

Mi-a fost un pic ruşine faţă de ea, totuşi, am dormit cu fiul ei!

-Bună iubito! Atât de devreme te-ai trezit?

-Cred că sunt obişnuită aşa din cauza programului de la serviciu, i-am raspuns   şi m-am aşezat la masă unde imediat mi-a pus o ceaşcă de cafea.

-Băieţii mei sunt nişte leneşi, când sunt liberi dorm mult, începe să râdă.

-Ai vorbit cu mama? am întrebat-o îngrijorată.

Ideea lui Robert m-a luat prin surprindere, dar nici n-am putut să-l refuz pentru că simt acelaşi lucru ca şi el şi vreau să fiu tot timpul cu el, mai ales  după o săptămână în care nu ne-am întâlnit.

-Da, a fost şocată când i-am spus că eşti aici. Ştia că eşti la serviciu. Apropo, ce-ai făcut, ţi-ai luat liber imediat după ce am vorbit? m-a privit cu ochii ei albastri-verzui.

Sunt diferiţi faţă de ai lui Robert. Ai lui sunt asemanatori cu  ai lui Cristi, o nuanţă mai închisă, fata de ai Danei.

-Da, am fost îngrijorată! am recunoscut, zâmbindu-i.

-Ronna, nu că este fiul meu, dar el chiar te iubeşte. A suferit mult după episodul cu Tina, a crezut că n-o să-l mai vrei, iar pentru el ar însemna un dezastru să nu fie cu tine.

-Aveam nevoie să mă gândesc puţin la ceea ce  s-a întâmplat şi chiar dacă l-am crezut pe el, am sperat şi aşteptat să vină după mine.

-Seamănă cu taică-su, au acelaşi caracter şi de câte ori se întâmplă ceva mai serios, se retrag în ei. Le ia câteva zile să-şi revină şi...

-Aşa a făcut şi pe la şaisprezece ani, i s-a părut că sunt cu Andrei şi s-a îndepărtat de noi, mai ales de mine. Am suferit mult atunci şi l-am aşteptat la fel ca acum, dar atunci n-am ştiut cum să reacţionez. Acum îl cunosc foarte bine şi am ştiut că dacă vin aici, o să rezolvăm problema.

-Şi pe mine mă enervează felul ăsta a lor, dar aşa sunt ei! Offf, şi îi iubesc aşa cum sunt! începe să râdă.

-Nici nu vreau să mă gândesc cum s-a purtat tata la marea veste că voi dormi aici, la voi!

-Ooo, dar pot să-ţi spun eu! M-a sunat aseară şi după ce a urlat puţin de a trebuit sa tin receptorul la distanta, i-am promis că voi fi cu ochii pe voi şi veţi dormi în camere diferite, a continuat  să râdă.