Cap. 28

7.7K 511 21
                                    

Robert

Mă uit la chipul meu reflectat în oglindă şi îmi dau seama ce rău arăt. Micuţa mea m-a băgat forţat aici să văd unde m-a adus delăsarea mea din ultimele zile, arăt ca un om al străzii. Îi simt privirea îndreptată spre mine şi-mi vine să zâmbesc la gândul că m-a lovit. N-am primit niciodată o palmă peste faţă, dar două? Chiar şi în copilărie când mă băteam, eram destul de bun încât mai mult dădeam decât să primesc spre mândria tatălui meu care se umfla în pene când îi vedea pe ceilalţi mai smotociţi decât mine.

Aproape am terminat, încep să mă clătesc cu apă şi când deschid ochii o văd in oglindă cum se apleacă şi pune dopul la cadă.

Are dreptate, cam am nevoie şi de o baie!

-Unde pleci? o întreb când ii observ intenţia de a ieşi din baie.

-Te aştept în cameră până termini!

-Nu.

-Nu,ce? mă întreabă nedumerită.

-Vreau să faci baie cu mine!

-Cum?Ai înnebunit?Te-a afectat aerul ăsta închis din camera în care ai dormit?

Mă întorc de la chiuvetă şi rămân în faţa ei, privind-o foarte serios. E un război al nervilor, care cedează primul!

-Nu fac baie, dacă nu faci şi tu cu mine!

-Robert, eu... , o văd cum se înroşeşte în obraji şi îşi lasă capul în jos.

-Ronna, ti-am mai spus că nu trebuie să te ruşinezi de mine, mă apropii şi îi ridic bărbia forţând-o să mă privească.

Îşi roteşte ochii în toate părţile, dar până la urmă mă fixează.

-N-am mai făcut baie cu cineva de când eram mică şi..., se opreşte muşcându-şi buza.

-Te-am mai văzut goală,nu? Aşa o să fie şi acum!

Nu ştiu de ce naiba tot insist, dar nu mai vreau să stau departe de ea nici măcar un minut. Mi-a lipsit enorm de mult, am crezut că n-o să mai fim împreună din cauza idioatei aleia si a tampenilor facute de mine in trecut. Cred ca nu i-a fost usor sa auda vorbele aruncate intre mine si Tina de fata cu toata familia mea.

-Intră tu primul! o aud după câteva momente în care a stat în cumpănă, gândindu-se la ce-ar fi bine să facă.

-Bine, dar dacă pleci vin după tine aşa dezbrăcat şi o să-ţi pară rău de tratamentul pe care o să ţi-l aplic, îi spun râzând, dar destul de ameninţător.

Mă dezbrac, de data asta de tot şi când îşi dă seama de asta, isi ridică rapid privirea spre tavanul băii. În interiorul meu râd de stânjeneala asta a ei, e cu şase luni mai mică decât mine şi totuşi atât de inocentă,iar asta ma incita mai mult.

Intru în cadă şi îi fac semn să se dezbrace. Îşi dă dresurile jos care sunt praf facute, apoi fusta şi se descheie la cămaşă în timp ce eu o urmaresc ca un rapitor înfometat, înghiţind în sec. Rămâne în lenjeria intimă şi se opreşte deodată.

-Închide ochii!

-Ce?

-Am spus să închizi ochii, repetă serioasă.

-Iubito, nu e prima dată când te văd aşa şi....

-Şi dacă nu închizi ochii, plec! continuă, amenintându-mă.

E foarte hotarata cu ceea ce spune si isi pune mainile in sân să întărească asta.Mă pufneşte râsul si mă conformez hotărârii ei, punându-mi mâna la ochi şi acoperindu-i.

PREJUDECĂŢI (II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum