Mâna omului mort

Capitolul XLIII

Cu o simplă încuviinţare, Reese i-a ordonat lui Randy şi altor bodyguarzi, care stăteau după maşina parcată la câţiva paşi de ei, să se relaxeze. Pistoalele erau în mâinile lor, pregătiţi să reacţioneze la primul semn de probleme.

Ochii căprui şi calzi ai bărbatului au aterizat pe ea. A observat ridurile adânci de pe fruntea lui şi ridurile ca mustăţile unei pisici de la colţul ochilor lui. Tatăl ei mort nu avea riduri. Nici nu avea o cicatrice urâtă care începea de sub urechea stângă, coborând spre colţul gurii sale. El avusese pistrui doar în jurul nasului care se întindeau pe obraji. Rose şi Asher obişnuiau să îi numere când erau tineri. Patruzeci şi şapte fusese ultima numărătoare.

Asta fusese cu zece ani în urmă. Bărbatul, care pretindea că era tatăl lor, avea mult mai multe puncte pe chipul său.

Asher a înjurat, înainte ca mâna să i se ducă la chip şi să şteargă lacrimile ce se adunaseră la marginea ochilor cu spatele mâinii sale. Cu doi paşi lungi, a distrus distanţa dintre el şi bărbatul cu cicatrice. Aruncându-şi braţele în jurul gâtului acestuia, Asher a început să plângă. Umerii îi tremurau incontrolabil, iar afecţiunea fără ruşine pe care o etala i-a luat pe toţi prin surprindere.

Aproape pe toţi.

Dar nu şi pe Rose. Aceasta nu a scos nici un sunet şi nici nu şi-a schimbat greutatea de pe un picior pe celălalt ca restul companiei sale. Ea a rămas blocată ca o statuie şi şi-a privit fratele mai mare plângând ca un copilaş, îngropându-şi faţa în gâtul bărbatului. Strânsoarea lui Jase de pe încheietura mâinii bărbatului s-a slăbit şi s-a dat cu doi paşi înapoi, doar cât să le ofere lui Asher şi bărbatului spaţiul lor personal.

Rose nu ştia cât timp a trecut. Îşi dorea ca Asher să se grăbească şi să termine că să poată pleca din parcarea spitalului şi să se întoarcă la Nord. Voia să facă un duş şi să scape de mizeria închisorii de pe trupul său, înainte ca Lukas să ajungă.

- Maimuţică?

Bărbatul şi-a ridicat bărbia, întorcându-şi atenţia pe ea. Şi-a întins unul din braţe spre ea, în vreme ce cu celălalt l-a bătut pe Asher pe spate.

Întâlnind privirea rugătoare a bărbatului, a dat din cap uşor.

- Ro? a spus Asher, întorcându-se spre ea. Ce dracu'? Tata este aici!

- Trebuie să plecăm, Ash. Trebuie să mă întorc la Nord. Lukas va ateriza în curând, a zis cu o voce plină de nerăbdare.

Asher a trecut de la confuz la a fi furios în doar câteva secunde, uitându-se la sora lui, de parcă Rose şi-a pierdut cu adevărat biluţele.

Bărbatul s-a apropiat rapid de fraţi, punând o mână pe umărul lui Asher.

- Este în ordine, Ash. Ea este în şoc.

Rose şi-a întors capul rapid spre bărbatul ce îi atingea fratele şi el s-a dat înapoi, din cauza privirii de-a dreptul mortală cu care se uita la el. Rose a făcut un pas înapoi şi a ieşit din strânsoarea fratelui ei, ducându-se spre BMW argintiu care avea să o ducă înapoi la Nord. La Lukas.

A auzit paşi în spatele ei, bătând cu putere asfaltul. Ea nu dorea să ştie cine avea să ajungă primul. Ei chiar nu-i păsa.

- Maimuţică, te rog, a implorat-o bărbatul.

De ce era el cel care părea să fie atât de aproape? Unde erau toţi oamenii din jurul ei? Au părăsit-o? Nu era deloc surprinzător. Toţi au părăsit-o. Unul câte unul, toţi aveau să o părăsească.

Cineva a prins-o de încheietură, iar mâna bătătorită care i-a atins pielea era dureros de familiară.

Învârtindu-se pe călcâie, şi-a smuls mâna înapoi.