Mâna omului mort

Capitolul XXXI

Capitolul XXXI

- Domnişoară Arrginton? a întrebat frumoasa şatenă cu un zâmbet de-a dreptul orbitor, care apăruse în spatele lui Rose şi a făcut-o pe aceasta să sară puţin speriată.

- Eu sunt. Reese mi-a zis că te va suna pentru a te anunţa că vin? a întrebat Rose, ridicându-şi privirea din telefon.

Se afla la magazinul „Dior", cel de pe Boulevard, pentru a-i ridica costumul lui Lukas pentru balul anual al Fondatorilor, care era în următoarea noapte.

Fusese idea lui Rose de a face acea sarcină domestică. Trebuia să fie livrat la Nord, dar ea a întrebat-o pe Reese dacă putea să amâne livrarea ca să se ducă ea să îl ia.

Acţiunea era atât de grijulie şi îngrozitor de domestică şi definitiv deloc asemănătoare cu ceea ce ar face Rose. Lukas şi-a dat seama că aceasta era modalitatea ei de a avea grijă de el. Şi îi plăcea.

- Costumul domnului Halstein va fi gata în un minut. Asistenta mea tocmai îl împachetează, a zis domnişoara care putea să fie un model în o reclamă la pastă de dinţi cu acel zâmbet al ei permanent.

- Nici o problemă. Pot să aştept, a răspuns.

Ea chiar nu se grăbea. Tocmai terminase tura de prânz de la restaurant şi nu trebuia să lucreze în acea noapte la Nord. Mike, partenerul ei de crime, şi-a luat o mică vacanţă pentru a-şi vizita sora.

Operaţia Corbul, numele asupra căruia toţi au căzut de acord pentru a numi eliminarea lui LaBassiese, era deja definită. Şi când se gândea la toţi, se referea la Lukas.

Singurul lucru pe care trebuia să îl facă era să aştepte momentul oportun. Acea seară avea să fie vitală, deoarece avea să fie prima şi probabil ultima dată când Rose avea să îl întâlnească pe Fabrizio Orsini.

Italianul se afla în oraş de câteva zile, dar Lukas a considerat că era mai bine să nu se întâlnească cu Fabrizio până în noaptea în care Diego Himenez avea să se întoarcă în Las Vegas.

Rose participase la câteva întâlniri conspirative cu Marele Nico în rezidenţa sa din suburbie, în care Sudica a fost o observatoare tăcută. În timpul primei nopţi, ea a putut să îi simtă reţinerea lui Nico faţă de ea. De multe ori Nico uita de prezenţa liniştitei Sudice şi începea să arunce nume şi porecle – iar Rose a presupus că acestea erau nume de cod pentru asociaţii şi angajaţii săi – pentru opinia lui Lukas. Dar imediat ce realiza că Rose se afla printre grupul restrâns, mafiotul italian tăcea instantaneu.

Nu a fost decât după a treia întâlnire când Rose s-a simţit un pic mai binevenită printre ei. Ştia că Lukas i-a spus ceva mafiotului italian, dar nu s-a obosit să îl întrebe pe Viking. Ar fi trebuit să fie incredibil de plin de afecţiune şi duios, dar cunoscându-l pe Lukas, care şi-ar fi tăiat bucuros mâna decât să îi spună cuvânt cu cuvânt ce i-a zis lui Nico despre ea, s-a gândit că era mai bine să îşi folosească imaginaţia.

O mică agitaţie dinăuntrul cabinelor de probat a scos-o pe Rose din gândurile sale. Putea să audă un bărbat ţipând ceva în franceză şi nici un minut mai târziu şatena de la recepţie s-a grăbit să vadă ce se întâmpla.

Lui Rose i-a părut rău instantaneu pentru angajate. Putea să îşi imagineze cât de greu era să lucrezi într-un asemenea mediu, în care erai forţat să asişti clienţii iritaţi – foarte bogaţi şi foarte snobi, pe deasupra.

Ţipetele au încetat într-un final, iar şatena, care nu mai avea acel zâmbet strălucitor, a ieşit lăcrimând din cabina de probat. A mormăit o uşoară scuză către Rose, înainte să fugă pe uşa din faţă.