M-am rezemat de spatarul patului strangand ochii si incercand sa opresc lacrimile care curgeau fara sfarsit si parca nu mai vruiau sa se opreasca.Simteam o durere groaznica in piept, o durere parca fara de leac care ma rodea pe interior luand-mi toata viata.
-Caroline, grabeste-te!S-a auzit vocea vesela a mamei mele de jos.Voce care inainte ma bucura, acum era ca si cum imi rasucea un cutit in rana.
Cum putea fi asa vesela?Ma parasesc si ei...Parinti mei au primit o oferta de munca in alt oras, initial am fost fericita pentru ei, ne-am putea cladi o noua viata, fericiti, dar nu ma pot lua cu ei...ma vor trimite la Anne, o veche prietena de-a mamei.
Suferinta s-a abatut asupra noastra acum doi ani cand a murit fratele meu geaman Jeremy....Mereu se uitau la mine si plangeau spuneau ca le aduc aminte de el.Imi iubeam extrem de mult fratele, era totul pentru mine, daca pentru uni un frate era enervant pentru mine era sprijinul meu, ne spuneam tot. De cand a murit nu am mai fost eu, nu am mai zambit...Si parinti mei s-au schimbat, tata a inceput sa fie violent.As fi suportat tot, batai, plansete dar de ce ma alunga?
Viata nu mai avea sens pentru mine, totul era gol si fara sens, mi-am mai facut prieteni dar si ei mau parasit, dupa o lunga perioada in care nici eu nu m-am mai recunoscut, am cazut mai adanc, daca era posibil, nu mai eram rea cum devenisem dupa moartea fratelui meu, nu, acum eram ca o epava, toti oamenii din jur ma speriau, toti parca se uitau urat la mine, eram intr-o multime dar ma simteam singura.
Anne imi este ca o matuse.Cand eram mica eu si Jeremy mergeam mereu la ea.Tin minte ca avea doi copii, Harry si George.
Nu-mi pot imagina viata de acum inainte.Ma simt parasita.Eram fericita si acum?
Destinul isi bate joc de mine!
CITEȘTI
Destiny (Harry Styles fan fiction)
FanfictionCaroline Holt este o fata simpla.Nu a avut cea mai fericita viata, dar nu s-a plans niciodata, si-a tratat destinul catare.Pana cand destinul a inceput sa se joace cu ea.Poate oare trece atat de repede de la ura la iubire?Nu a crezut niciodata dar t...