Fiica Lui Lucifer

~Capitolul 8~

-- Pe bune acum la ce te gândești? Mă întreabă Andrei.

-- La nimic. Doar că îmi este cam dor de Ștefan. Îi mărturisesc eu blondului din fața mea.

-- Parcă am hotărât că nu te mai gândești la el. Spune Andrei mai mult oftând.

-- Dar îmi este dor de el. Până la urmă este iubitul meu. Îi spun eu. Andrei se strâmbă la cuvântul "iubit".

-- Știu cum e.. Spune el cu un zâmbet trist pe față.

-- Ai avut iubit? Întreb eu sarcastică .

-- Nu, am avut o iubita iar  înainte să vin aici a trebuit să mă despart de ea, da ma durut și mi- a fost dor de ea dar acum e mai bine. Spune el uitându- se în sus "cu ochii în soare" -așa cum se spune-  el încearcă să ascundă, dar se vede tristețea și melancolia în ochii săi. 

Eu îl prind de braț.

-- Heii, Ești bine? Îl întreb, dar el stă în aceeași poziție, Andrei?

-- Da, sunt bine. Mulțumesc! Spune el îtorcându- și privirea spre mine.

-- Pentru? Îl întreb eu.

-- Ce "pentru"? Mă întreabă el, băiatul ăsta pe cât de frumos e pe atât de prost. - gândesc eu.

-- Da prost mai ești, pentru ce mi- ai mulțumit? Spun eu accentuînd cuvântul "pentru".

-- Pentru ziua de azi, a fost o zi minunată. Îmi spune el.

-- A păi atunci, cu plăcere! Și eu îți mulțumesc, îți mulțumesc pentru când mi- ai șters lacrimile, îți mulțumesc pentru că ai stat cu mine și mai ascultat. Îți mulțumesc pentru tot, și încă ceva ar trebui să devii psiholog. Spun eu cu un zâmbet sincer pe față.

-- Nu ai pentru ce să îmi mulțumesc, îmi face plăcere compania ta. Spune el cu un zâmbet sincer pe față. Și mersi pentru pont.

-- Cu plăcere. Spun chicotind. A păi eu am ajuns, la revedere, ne  mai vedem.

-- La revedere, ne mai vedem. Spune el dând să plece dar se oprește. Încă ceva,te pot îmbrățișa?

-- Desigur.

Spun și Andrei mă îmbrățișează strâms, aș fi vrut ca această îmbrățișare călduroară -în ciuda faptului că avem amândoi pielea foarte rece- să nu se termine nici o dată , dar cum nimic nu durează o veșnicie îmbrățișare se termină.

Mă îndepărtez de el și intru în casă. Observ că mama încă nu a venit, ceea ce nu e de mirare. Mă duc sus în camera mea. Defapt dacă mă gândesc mai bine mă duc să fac un  duș.

Las hainele să îmi alunece pe trupu- mi gol și ele fac contact cu pământul.

Mă duc în duș și dau drumul la apă. Picăturile de apă se izbesc amenințător de trupul meu. Dureri cumplite simt când apa îmi inundă rănile. Țip înfudat când apa îmi atinge rana bandajată. Pun mâna și surpriză bandajul ce îmi acoperă rana de la ceafă care este cea mai adâncă nu mai este.

Mă uit pe jos și văd bandajul îmbibat în apă, cu câteva picături de sânge proaspăt pe el. Pun din nou mâna pe rană, când îmi îndepărtez mâna de pe rană observ că este plină de sânge.

Oprsc apa și ies din duș, îmi înfășor prosopul în jurul trupului meu. Ajung în cameră, îmi iau lenjeria intimă și observ că rana îmi sângerează masiv. Deja sângele mi- a ajuns până la glezne iar prosopul și spatele meu sunt pline de sânge.

O durere de cap mă străpunge, simt cum piceoarele îmi cedează. Negru, doar negru.

Andrei's story