Fiica Lui Lucifer

~Capitolul 4~

Din nou mă trezesc în același pat în aceeași camera din totdeuna cu același întrebari. Aș fii vrut ca tot ce am trait pana acum sa fi fost doar un vis urât. Dar asta sper de prea mult ar trebui să fiu puțin mai optimista in legatura cu viața mea de până acum. Dar asta nu cred că o sa se întample. Mereu am fost o persoană pesimiastă. Ștefan îmi spune ca vrea sa o vadă din nou pe aceea Diana care zâmbea mereu, care face pe oricine era trist să se înveselească instantaneu. Dar și acum zambesc dar dincolo de acest zambet se află o persoana tristă.

Mă ridic din veșnicul meu pat si mă duc la bae sa imi fac rutina zilnică. Picăturile de apă fierbinte se izbesc de piele mea rece si albă încălzindu- mio. dupa ce mă îmbrac cu o pereche de blugi roșii cu tăieturi in genunchi o bluza neagră și un hanorac tot negru ma duc jos la bucatărie.

După ce mi- am luat micul- dejun ce a constat într- un bol cu cereale. Ma duc sus sa îmi i- au telefonul să o sun pe Irina să văd ca vine prin parcul din apropiere.

Telefonul sună de cateva ori si darga mea prietenă îmi răspunde.

- Heii, ce faci Diana? Ma salută draga mea prietenă.

- Heii mă întrebam dacă vrei să mergem prin parc. Ii spun eu prietenei mele.

- Okey ne întâlnim la intrarea in parc peste zece minute. Îmi spune Irina.

Perfect am cu ce sa îmi omor și eu timpul astăzi.

- Bine ne vedem. Bye! Îi spun eu.

- Ne vedem. Papa! Mă saluta ea.

Ma duc jos sa îmi i- au veșnici mei tenesi complet roșii și o șapcă tot roșie. Ies pe ușa imi pun căștile. Dau muzica la maxim. Muzica este singurul lucru care ma poate face sa uit de tot si de toate.

După câteva minute de mers am ajuns în fața parcului. O caut cu privirea pe Irina și nu o găsesc. Poate nu a ajuns încă. - gândesc eu.

Mă așez pe o bancă lângă intrarea în parc. Îmi scot telefonul să îi trimit Irinei un mesaj.

"Am ajuns unde ești?" îi scriu eu prietenei mele.

"Nu mai pot veni." îmi răspunse ea.

Și acum ce fac?! Îmi pun din nou căștile și intrubîn parc.

Mă plimb gândindu- mă la tot și la toate. Întâlnirea mea de gradul zero cu Lucifer mă tulbură din nou. Oare ce naiba vrea de la mine? Ce aș putea oferi eu unui demon care mai este și Prințul Infernului?!

Dintr- o dată mă opresc în loc.
În fața mea era Ștefan ce săruta cu foc o blondă sexy cei drept.

Lacrimile îmi dau să iasă. Le stăpânesc cu greu. Vreau să mă duc la el să îi spun ce simt pentru el. Dar nu pot. Nu am curajul mai alesc când văd scena ce se derulează în fața mea.

Am început a fugi. Fugeam cât mă țineau piceoarele. Lacrimile au început să se prelingă pe obraji mei.

În fuga mea spre casă unde pot plânge cât vreau mă lovesc de un corp rigid și înalt. Era un băiat cam de 19 ani cu păr blond și cu ochi albaștri ca două oceane ce mai un înger.

- Scuze. Îi spun băiatului blond cu ochii albaștri.

Băistul nu spuse nimic doar îmi șterse lacrimile. Mă îndepărtez de el și o i- au din nou la fugă acum reușesc a- mi stăpâni lacrimile dar cu greu.

După câtev minute care mi s- au părut ore ajung și în fața casei mele. Deschui ușa și intru. Împing ușa cu spatele. Mă preling ușor pe ușă până ajung să stau cu genunchi la piept și capu pus între cei doi genunchi. Încep să plâng cum nu am plâns nici o dată până acum.